in calatorie

L-am intalnit acum cativa ani, cand realizam un reportaj la un centru medical pentru copii si tineri.
Fost pacient al centrului, revenea din cand in cand, ca o dovada ca, in ciuda bolii pe care o avea, viata mergea inainte. La propriu si la figurat, pentru el si cei asemenea lui.

Asa i-am aflat povestea, crampeie din copilaria privata de tot ceea ce intelegem noi prin copilarie ( joaca, alergat, catarat prin copaci), marcata de moartea unui frate suferind de aceeasi boala…ca, mai apoi, tanar fiind, sa stea sapte ani la pat…

In fata mea era insa un barbat care, desi isi tara usor piciorul, avea un mers sigur, vibrand incredere si calm…mult calm.

Nu cu mult timp in urma, primise cu ajutorul unor oameni- cu o daruire de neprins in cuvinte-  medicamentul minune care il ajuta in boala sa. In doar cateva saptamani de la administrare,…UMBLA.

L-am intrebat cum asta? Cum, dintr-o data s-a putut ridica, umbla…cum muschii, incheieturile i-au dat ascultare dupa atatia ani de stat la pat?

VISAM, IMI IMAGINAM CA UMBLU, ca pot sa merg…a fost raspunsul lui, care si acum imi rasuna in minte.

El era deja in Calatorie, de aceea stia sa “umble” atat de frumos.

 

Comentarii