Ma “joc” adesea in coaching cu metafora “flash-ului de la lanterna”, de fapt, cu constientizarea/ luminarea acelei “zone” in care cautam un raspuns- abia simtit ca nevoie sau, din contra, dorit, cautat, intors pe toate partile.

Cum ar fi insa ca acest exercitiu de constientizare sa inceapa cu ceea ce este deja, parti ale corpului atat de familiare noua, incat le luam ca un dat…

Sa ne “jucam” cu alte senzatii si sa experimentam bucuria altor cai de a explora cunoscutul.

 

 

Comentarii