despre etichete

 scris de Laura Dumbrava

Ma duc cu copilul de un an si jumatate in vizita la niste rude. Loc nou, oameni noi, muzica, galagie. Nu ajungem bine, si o Tanti sare inspre fetita cu gesturile, frazele arhicunoscute:

“Hai la mine, ce draguta esti! Ce rochita frumoasa ai! Hai, nu te rusina! Esti timida?!”
Copilul face o grimasa, intepeneste, o priveste in ochi circumspect. Ii spun lui Tanti draguta:
“Lasati-o un pic in pace, vine ea inspre d-voastra, dati-i cateva minute pana se obisnuieste cu oamenii, cu locul, nu va cunoaste.”
Tanti nu ma aude, insista…
Eu repet rugamintea. Un alt adult intelege ce vreau sa spun si incearca sa ii “traduca” lui tanti cea draguta, doar-doar o pricepe.
“Fetita acum s-a trezit, e mai mofturoasa.”
Instant, ma aprind:
“Nu, nu e mofturoasa, nu e rusinoasa, fricoasa, timida, dati-i un pic de timp!”

M-am intrebat mai apoi ce m-a deranjat in toata povestea aceasta.

Ce anume din mine m-a facut sa reactionezpoate chiar mai putin politicos. Si mi-am dat seama ca adultul s-a spalat pe maini, punand o eticheta: copilul e …cumva, nu ne accepta pentru ca EL are o problema, omitand ca, de fapt, omul mare ii invada intimitatea, spatiul…il agresa pana la urma. Si de aici am simtit nevoia sa imi protejez copilul, cu riscul de-a parea si eu o…neadaptata.

Si stau acum sa ma gandesc cum functioneaza si relatiile dintre oamenii mari.
Pasam “pisica”altuia, ii punem etichete doar pentru a ne menaja pe noi insine, din nestiinta, comoditate, inertie

Daca nu intelegem reactiile cuiva sau, mai bine zis, nu intelegem la ce anume am reactionat noi insine, ce e in noi care ne deranjeaza, preferam sa ii lipim etichete de genul: e mai dificil, timid, suparacios, sensibil, mofturos, certaret etc. Nu ca aceste atribute nu ar exista. Exista!

Dar, daca pe un borcan putem pune eticheta cu 100% compot de mere, pe un om nu putem pune acest 100%. Nu e tot timpul asa sau in totalitate asa.

E un mixt minunat de muuuuult mai multe “ingrediente”, care nu ar incapea pe toate etichetele din lume.

In concluzie, dragi tanti si nenea, lasati-i pe cei mici si deopotriva pe cei mari sa vina inspre voi, faceti-le loc, creati-le spatiu la propriu, priviti-i, ascultati-i. In cateva minute va vor invada ei cu zambete, va vor rasplati cu cuvinte stalcite, va vor da din jucariile lor, va vor provoca, fericiti ca sunt bagati in seama, ca si-au mai gasit un nou tovaras de joaca.

Sa lasam etichetele pentru borcane, cutii si alte recipiente.

Lumea noastra interioara e muuuult mai mare decat un…borcan.

O zi frumoasa iti doresc,
Laura Dumbrava

 

Comentarii