schimbare

scris de Laura Dumbrava

sau cu piciorul rupt la…coach.

Adesea ma joc cu metafore, comparatii, alegorii. Da, suna ca la ora de limba romana. Creierul nostru stie insa sa se foloseasca foarte bine de simboluri, asadar, mizez pe asta si pe…intelegerea ta. Ideea e ca vreau sa fiu cat mai explicita si mai putin tehnica astfel incat sa intelegi ce cauta un picior rupt la… coach si nu la ortoped. De fapt, as vrea sa intelegi care sunt etapele schimbarii si de ce “retete” incercate de altii si propuse tie, cateodata functioneaza si altadata, nu.

Frectie la picior de lemn

Cu siguranta ai citit, auzit si ti s-a spus, cand erai cu garda jos: Daca vrei, poti! Nu te mai plange atata! Stiu ca esti in stare!

Ma raportez acum la client ca la un pacient care si-a rupt piciorul. Hai sa facem comparatia aceasta, sa avem o problema cat mai evidenta si mai acuta.

Daca esti jos, cu piciorul rupt, degeaba iti spun  hai ca poti, stii sa mergi.

Toate la timpul lor

Unde voiam, de  fapt, sa ajung: cand ni se intampla ceva, avem nevoie de un anumit timp in care sa ne obisnuim cu schimbarea. Creierul nostru trebuie sa inteleaga ca s-a intamplat ceva.

Mai apoi, avem nevoie de aceasta “jelire” a unei pierderi…mi-am rupt piciorul, ma doare, ce ma fac, nu mai ajung la lucru, nu mai joc fotbal etc. Da, aici pot interveni prietenii si sa spuna: Las’ ca te odihnesti mai mult, scapi de lucru, iti dam autografe pe gips.  Iar tu, in tine, spui NUUU! ( un mesaj implicit,  apropo de accident, ar fi un posibil mesaj al corpului de genul: “Buna, e timpul pentru un time-out.”).

Care e situatia, de fapt

Ca la doctor, si la coach, trebuie vazut care e situatia pacientului, pentru ca unuia cu piciorul rupt nu ii poti spune ca in Biblie, Ridica-te si mergi.

Asadar, cand un prieten va solicita ajutorul, verificati cat de rau e. Poate  are doar nevoie de un umar pe care sa planga, stiind clar amandoi ca nu prea aveti ce face in acel moment. Iar a-i da o carte cu “cum sa umbli”- aici ma refer la tot felul de articole, filme, carti motivationale ( pe aici intru si eu)- e ca si cum i-ai da ceai de musetel sa ii indrepti oasele. E gustos, dar nu ajuta. Si asta pentru ca el are alte nevoi. A nu se intelege ca nu are nevoie de inclusiv ce scriu eu acum, aici.  Are, dar depinde CAND, in ce stadiu al schimbarii, ajung astfel de informatii la el. Veti intelege imediat la ce ma refer.

In primul rand, are nevoie de o confirmare, constientizare, a faptului ca are o problema. Eu de aici plec. Verific in ce stadiu este, pentru ca in functie de acest stadiu, “prescriu” si “medicamentul”.

Ce verific printre altele este gradul de motivatie. Daca e motivatie, cata e -o si cuantific-, putem vorbi de schimbare, daca nu, putem sta de vorba, pur si simplu. E si asta o etapa si e nevoie de asta!!! Aici, varianta  “suna un prieten”, mai ales unul care stie sa te asculte, e cea mai buna cateodata. (Atentie insa la a nu-l “polua” pe celalalt. Isi are si el problemele lui- dar acesta e deja alt subiect de articol).

Care ar fi aceste stadii ale schimbarii:

1. Nu am absolut nicio problema. Cine si-a rupt piciorul…? Eu? Nu eu…

2. Constientizez, realizez, cu sau fara diagnostic de la “specialist”, ca am o problema. Piciorul meu e rupt.

3. Conturez deja un plan cu ce fac in aceste conditii.

4. Am deja piciorul in ghips, imi doresc sa ma fac bine.

5. Faza de recadere, s-ar putea sa mai imi rup piciorul deoarece am acum o predispozitie, o sensibilitate.

Despre aceste etape ale schimbarii am mai scris. Aici gasesi un articol in care am explicat fiecare faza. Ceea ce voiam azi sa punctez ( repunctez) este sa il tratam pe celalalt in functie de stadiul in care e cu schimbarea. Adica, sa nu dam sfaturi necerute, sa nu il agasam  cu Hai ca poti! sau, mai rau, Esti incapatanat, imi faci in ciuda, numai asa vrei!

No way! Lucrurile nu sunt doar albe sau negre. Sunt in…trepte!

Dupa ce ai citit toate acestea, te rog fa-ti un mic test si raspunde-ti la urmatoarele intrebari:

  1.  Ce e in mine, ce anume ma deranjeaza cand X imi spune ca ar fi bine sa fac o schimbare? Draga mea, ar fi bine sa inveti sa fii mai temperata!
  2.  Cum ii raspund si cat de tare ma deranjeaza intrebarea lui, sau, de  fapt, indemnul lui de-a ma schimba? Ahaa, adica nu ii place cum sunt…si oare cum sa ma schimb, am mai incercat de atatea ori sa fiu calma…
  3.  Cum restitui astfel de “invitatii” din partea altora la schimbare? Ii spun deschis ca sunt ok asa cum sunt, ca nu vreau sa ma schimb, ca am intentia, ca nu accept sfaturi de la altii…

Daca mai ai intrebari sa imi pui, sunt aici.

Cu drag,

Laura

Comentarii