Citesc

Ce veriga alegi sa fii?

“Vi s-a spus ca sunteti asemenea lanturilor, la fel de slabi pe cat este veriga voastra cea mai slaba. Acesta nu-i decat jumatate de adevar. Sunteti, de asemenea, la fel de puternici precum veriga cea mai tare.

A va cantari dupa cea mai neinsemnata fapta e ca si cum  ai judeca puterea oceanului dupa risipirile spumei.

A va judeca dupa neimplinirile voastre e ca si cum ai invinui anotimpurile de nestatornicia lor.”

( Kahlil Gibran, Profetul in Darul iubirii, Editura Herald)

Cartea gesturilor

Titlu: Cartea gesturilor
Autor:  Petter Collet
Editura: Trei

Cu aceasta carte, Peter Collett, expert în psihologie socială şi profesor la Universitatea Oxford, ne introduce în conceptul gesturilor, ajutându-ne să le „traducem”. Ce ne invata mai exact? Cum sa ii descifram pe altii si sa ne intelegem mai bine pe noi insine, in ideea unei comunicari mai eficiente, mai bogata prin indicatorii pe care, o data cu parcurgerea acestui ghid, putem mai usor sa ii identificam.

In acest articol voi spicui cativa indicatori din carte, exemple pe care, cu siguranta le putem usor recunoaste in experienta personala.

Cum suntem intr-o relatie? Dominam sau ne supunem?

Indicatori ai dominantei 

Inaltimea . De exemplu, femeia prefera un barbat mai inalt. Inaltimea barbatilor e legata de nivelul de testosteron si de o personalitate mai dominanta. Un mod de a parea mai inalt este si de a sta drepti. O concluzie totusi neasteptatat, “postura cu umerii cazuti este de fapt un raspuns de adaptare la situatiile de esec- ea le permite celor care se simt respinsi sa isi adune gandurile si sa isi recupereze increderea in sine fara stress”. (Thus Speaks the Body, B. Christiansen)

Indicatori teritoriali. Un statut social mai inalt aduce cu sine nevoia de spatiu mai mare.

Indicatori posturali. Postura de calaret, cu picioarele intinse si talpile departate, transmite doua mesaje: unul macho, celalalt de dominare.

Indicatori in pozitia asezat. Cand au ocazia, persoanele dominante prefera sa isi intinda picioarele, ocupa public mai mult spatiu, reducand din confortul celorlalti. In acelasi context, autorul accentueaza ca indivizii mai relaxati ( carora nu le e frica de un posibil “atac”) adopta posturi mai asimetrice, au miscari mai lente ale corpului, sunt maiestuosi. Cei sumisivi adopta posturi simetrice, isi rearanjeaza bratele si picioarele mai des, sunt incordati si defensivi, in asteptarea unui posibil atac.

Mainile in sold. In trecut, postura aceasta era apanajul barbatilor din clasa superioara. (A se vedea tablourile realizate in secolele anterioare)

Orientarea corporala. Felul in care o persoana isi orienteaza corpul catre alte persoane poate transmite si el un mesaj de dominanta. Aratam respect intorcandu-ne corpul spre persoana cu care vorbim.

Fata.Cu exceptia pipaitului care poate fi intalnit pe toata suprafata corpului,  vazul, mirosul, auzul, pipaitul si gustul au organele de simt pe fata sau in apropiere. Fata ofera cele mai multe indicii despre starile noastre emotionale. …

Indicatori ai supunerii:

Ridicatul din umeri. Mesajul transmis de ridicatul din umeri este unul de neajutorare. O persoana care ridica din umeri spune: Nu pot sa fac nimic in aceasta privinta, nu stiu, nu e vina mea.

Te faci mic. Prin inactivitate, lasam impresia ca suntem mai mici si mai vulnerabili, ca nu vrem sa atacam. Exista mai multe moduri de a face asta, lasand umerii in jos  sau chiar alegand haine in culori terne. De asemenea, postura poate da indicii importante. De exemplu, cum sta un scolar, cu picioarele drepte si paralele cand este scos la tabla.

Autolinistirea. Autocontactul, ne atingem sau ne mangaiem. Aceste gesturi ne calmeaza, la fel ca atunci cand ne mangaie sau ne atinge altcineva si aminteste de felul in care ne mangaia mama. Cand oamenii se simt sumisivi, deseori isi mangaie parul, isi ating fata, buzele, recreeaza experienta imbratisarii cuprinzandu-si un brat cu cealalta mana.

Plecarea capului. Cand oamenii trec pe langa doi cunoscuti care poarta o conversatie, veti observa ca deseori isi apleaca scurt capul pentru a nu deranja. Unii oameni fac acest gest involuntar cand se apropie de cineva important. Intr-o conversatie, datul lent din cap poate sa insemne “te ascult, continua”, in timp ce datul rapid poate sa transmita mesajul “te inteleg, dar grabeste-te si eu vreau sa spun ceva”.

Structurata in 13 capitole, cartea are numeroase alte “indicii” despre cum putem sa ii “citim” pe altii. Daca iti cade in mana, deschide-o. La orice pagina la care te vei opri, vei gasi cu siguranta ceva inedit- la care nici nu te-ai fi gandit-despre tine si relatiile in care esti.

 

 

Inteligenta emotionala in leadership

Titlu: Inteligenta emotionala in leadership
Autori: Daniel Goleman, Richard Boyatzis, Annie McKee
Editura: Curtea veche

“Daca un lider emana energie si entuziasm in orice conditii, organizatia sa prospera, dar daca liderul transmite emotii negative si disonanta, atunci intreaga organizatie are de suferit”.

Cartea se adreseaza liderilor, formali sau informali, atat acelora care au o functie de conducere, sunt prinsi in varful organigramei, cat si celor care, intr-un anume context, conduc un grup de oameni. De asemenea, profesionistii care lucreaza cu lideri, manageri sau echipe, vor gasi cu siguranta informatii utile.

Care ar fi unghiul lor de abordare? Precum spune si titlul cartii, cei trei autori exploreaza rolul jucat de inteligenta emotionala- pe care foarte frumos au tradus-o cu “intelepciunea de a gestiona emotiile”- in leadership.

Noi sustinem ca responsabilitatea fundamentala a liderilor este aceea de a induce trairi pozitive celor pe care ii conduc. Aceasta se intampla atunci cand un lider creeaza rezonanta– un rezervor de elemente pozitive care elibereaza tot ce este mai bun in oameni. Asadar, la origine, rolul de baza al conducerii este de natura emotionala”.

Dincolo de studii si teorii manageriale, ei vin si cu o viziune din neurobiologie care arata la nivel de sistem limbic ( acolo unde se afla centrii nostri emotionali) in ce masura noi, ca oameni- si implicit ca membri intr-o organizatie- suntem influentati, “molipsiti” de un lider care stie sa isi gestioneze starile, care transmite entuziasm, stie sa zambeasca sau, din contra, vine cu mesaje toxice, critici distructive, furie, pierderea controlului s.a.m.d.

Liderul este cel care da tonul, el poate fixa standardul emotional. Autorii chiar folosesc sintagma de lider emotional. Si, atentie, nu intotdeauna liderul formal, in functie, este si liderulul emotional.

O surpriza pentru mine, raportandu-ma la faptul ca o emotie negativa este mai “tare” si poate lasa in memoria noastra “dare” mai aspre si mai adanci, e ca, potrivit neurobiologiei, starile pozitive sunt mai molipsitoare intr-un grup, decat cele negative:

“Emotiile se pot raspandi ca virusii, insa nu toate emotiile se transmit la fel de usor. Printr-un studiu efectuat de Yale University School of Management, s-a descoperit ca buna dispozitie si entuziasmul se raspandesc cel mai iute, iritabilitatea este mai putin contagioasa, in vreme ce depresia nu se raspandeste deloc”.

O conducere bazata pe inteligenta emotionala amplifica si prelungeste impactul emotional al liderului. Rezonanta, starea de a fi in armonie cu celalalt, se propaga cu usurinta. Pasiunea si energia mobilizeaza grupul, cum, in cazuri mai grave, prin empatie, liderul pe poate acorda la registrul emotional al celorlati, in urma ramanand sentimentul ca sunt intelesi, ascultati, ca exista compasiune.

“Eficienta cu care liderii gestioneaza si canalizeaza aceste sentimente, ajutand grupul sa isi atinga obiectivele, depinde de nivelul inteligentei emotionale al liderilor”.

A nu se intelege din spicuirile de mai sus ca a conduce se refera doar la gestionarea emotiilor. Un lider are nevoie si de intelect. Si, desi mediul de afaceri valorizeaza intelectul in defavoarea emotiilor, in situatii de urgenta, creierul limbic preia comanda. Adica, metaforic vorbind, emotia bate intelectul. Si asta, deoarece, are legatura cu supravietuirea: lupta, fugi sau stai nemiscat. Teama, furia ne pot mobiliza in autoaparare sau protectia altora, de exemplu. Din fericire, o alta parte din creier, aria prefrontala- acolo unde, mai in gluma mai in serios, zicem ca dam cu capul- se ocupa de supravegherea acestor impulsuri. Concluzia autorilor este ca “din punct de vedere biologic, arta conducerii rezonante presupune combinarea dintre intelect si emotii”.

Desigur ca ar mai fi multe de spus, atat despre carte in sine, cat si pe marginea ei.

Cartea este structurata in 3 parti. In prima parte, autorii se ocupa de “Puterea inteligentei emotionale”, ce inseamna aceasta in leadership, ce presupune conducerea rezonanta, si care sunt stilurile de conducere disonanta. In a doua parte, se focuseaza mai mult asupra liderului in sine si in special cum poate  sa cultive aceasta inteligenta emotionala. In cea de-a treia parte, autorii se opresc indeosebi asupra echipei si asupra organizatiei- care este realitatea emotionala a echipei, ce se intampla cand liderul nu mai asculta grupul s.a.m.d.

In concluzie, o carte bogata in informatii, utila, usor de citit, cu multe exemple din experienta personala a autorilor sau din diverse studii de referinta.