Exercitii pentru acasa

Steluta care a invatat sa straluceasca

Storytelling cu Ina Bulzan

Aceasta este o poveste scrisa de Ina Bulzan (pentru mai multe activitati pe care le puteti face impreuna cu copiii, aici este blogul ei). Ce ne propune Ina si cum s-a jucat ea cu copiii folosindu-se de aceasta poveste?

In timp ce cititi cu voce tare dialogul, le cereti copiilor sa imite starile/ emotiile prin care trece personajul principal, Steluta. De asemenea, aici aveti mai multe activitati complementare pe care le puteti face pornind de la aceasta poveste.

Abia trezita, cea mai mica steluta din imparatia Cerului privi cu ochi mari în jur: stele fara numar, toate mai mari ca ea, toate mai luminoase. Luceafarul, Steaua polară … uau!! Ce frumos straluceau!
Iar acolo jos, oamenii priveau si ei lumea stelelor, admirand stelele mari si luminoase! Nimeni nu o vedea insa pe ea. Era cea mai mică, cea mai putin luminoasa.

Si Steluta noastra incepu sa planga. (aici copiii participa in poveste imitand plansul unui copil mic, smiorcaiala. Sunt profesionisti la asta!)
-Uaaaa! Uaaaa! Si eu vreau sa luminez!
Atata planse pana cand celelalte stele se enervara:
-Nu te mai smiorcai!
-Taci ca ne dor urechile!
-Dar, uaaa, vreau si eu sa luminez! nu se opri din plans Steluta cea mica. (din nou copiii se prefac ca plang.)
– Taci şi incearca si tu sa luminezi! se rastira la ea stelele mai mari si luminoase.
Steluta se opri brusc din plans si isi incordă toata puterea incercand sa lumineze. (copiii participa incordandu-si muschii cat de tare pot).
Dar . . . abia daca luminita ei se aprinse.
-UAAAAAA! de data asta Steluţa urla de-a binelea. NU poooot! Vreau sa luminez! (din nou copiii plang împreună)
O auzi chiar şi Regele Cerului care veni şi o lua bland in palma.
-De ce plangi asa, steluto? Uite, toate celelalte stele sunt deranjate de urletele tale!
Tragandu-si nasul, Steluta raspunse trista:
-Pentru ca vreau sa luminez si nu pot.
-Ai încercat? intreba bunul Rege. Steluta dadu din cap.
-Mai incearca o dată. Stiu ca o sa poti! o incuraja Regele. (din nou, copiii se prefac ca isi incoarda muschii.)
Steluta isi aduna fortele, trase aer adanc in piept si . . . nimic. Abia daca licari. Dar de data asta nu indrazni sa urle. Lacrimi mici i se rostogolira insa pe obraji. Regele ii sterse cu drag lacrimile.
Ca sa ii faca pe plac, Steluţa mai incerca odată. (copiii isi  aduna fortele din nou, impreună cu steluţa)
Inspira, muschii si-i încordă si .. . ceva, ceva se vazu. Dar nu destul.   .  . Asta e! Va ramane cea mai mică şi ne-luminoasa stea.  Steluta noastra se posomori de-a binelea.
-Ei, pai asta e buba, vorbi atunci Regele zambind. Tu nu stii să incerci! Nu asa se straluceste. Hai sa iti spun un secret. Priveste cu atenţie ochii copiilor de pe Pamant. Ce vezi?
– Sclipesc, recunoscu cu mirare mica Steluta.
-Ai dreptate. Copiii bucurosi au ochii luminosi. Si tu vei fi luminoasa daca vei fi vesela, bucuroasa.
– Dar de ce sa fiu bucuroasa? Sunt atat de mica. Nu luminez deloc! Nu pot  nimic! Nu sunt bucuroasa!
-Hmmm, nu te mai gandi la ce nu poti sau nu stii tu. Gandeste-te la altcineva, la Prinţul a carui Nastere o anunti tu în noaptea asta, ii sugera Regele.
Steaua ramase tacuta o buna bucata de vreme. Nici nu observa ca Regele plecase.

Ea era Steaua Printului. Da, ea anunta o veste importanta! Oamenii se vor bucura!

Incet, incet, steaua prinse sa lumineze. Cu cat devenea mai vesela, cu atat era mai luminoasa. In curand deveni cea mai luminoasa stea de pe cer. (copiii ajuta steluta sa luceasca, miscand degetelele.)

 

O relatie sub 6 palarii ganditoare

Foto: Claudia Tanasescu www.claudiatanasecu.com         Scris de Laura Dumbrava

Cand ai stat sa te gandesti cum e relatia in care te afli? Mai mult, ai o decizie importanta de luat?

Si daca da, care e cea potrivita pentru tine, pentru cuplul vostru?

 Unealta de lucru pe care ti-o propun te poate ajuta sa iei o decizie inteleapta, potrivita tie si cuplului vostru. Marele ei avantaj este ca ia in considerare mai multe unghiuri de abordare a unei probleme si, implicit, poate genera solutii care sa respecte “datele” personale, atata ale tale, cat si ale partenerului. De ce spun asta? Voi da doar un exemplu: ni se spune sa privim lucrurile din perspectiva gandirii pozitive. In acest exercitiu vei face insa cunostinta si cu gandirea negativa- pentru ca aici s-ar putea sa gasesti ceea ce te impiedica sa faci ceva anume. A neglija “sabotorii” sau a nu-i infrunta duce, in timp, la disonanta in cuplu- si, aparent, nici nu stii unde ai/ ati gresit.

Exercitiul pe care ti-l propun s-ar putea sa il mai fi intalnit- in cursuri de marketing, management, de pedagogie. Se numeste Cele 6 palariile ganditoare si pleaca de la modelul propus de Edward de Bono in cartea sa.

Ce aduc nou este unghiul de abordare- adaptat unei relatii de cuplu- la care am pus si intrebari specifice tehnicilor de coaching.

Hai sa-i dam drumul.

Am sa te rog sa te gandesti la o problema din relatia ta. Poate esti intr-un “hop”, poate ai anumite semne de intrebare, ai vrea sa schimbi anumite lucruri sau poate vrei, pur si simplu, mai multi fluturi in stomac…Fiecare cuplu isi are propria poveste, cum si aceasta poveste nu e azi cum va fi maine.

Bun, gata cu… “povestile” mele, concret, ce ai de facut.

Vei purta, pe rand mai multe…palarii. De fapt, vei intra in mai multe perspective, sub mai multe palarii. Si fiecare perspectiva iti va aduce o informatie noua. Pentru a-ti fi mai usor, la fiecare punct/ palarie am scris si cateva intrebari la care sa raspunzi. Cu pixul pe hartie, in gand, cu voce tare…Poate rogi pe cineva sa ti le adreseze. Te las pe tine sa decizi cum vrei.

1.Palaria alba. Acum ca porti aceasta “palarie” as vrea sa te uiti la relatia ta cat mai obiectiv posibil. Acum culegi “datele problemei” si le analizezi la rece.

Ce se intampla in momentul de fata? Cat de des? In ce situatii?

Ce am mai incercat sa fac pentru a remedia aceasta problema?

In ce masura sunt responsabil/a pentru aceasta problema?

 2.Palaria rosie. Sub aceasta palarie, poti da frau liber sentimentelor. Cat de intens vrei, nu te judeca nimeni pentru ceea ce simti.

Ce simt fata de aceasta problema?

Ce simte cealalta persoana?

Cum m-as simti daca aceasta problema ar fi rezolvata?

Cat de tare ma deranjeaza aceasta situatie?

 3.Palaria neagra. Sub aceasta palarie, apar toate grijile. Este si motivul pentru care ai vrea sa faci ceva…sa imbunatatesti, sa schimbi.

Ce ar putea sa se intample cel mai rau?

Ce nu merge bine in aceasta relatie?

Ce nu fac bine?

Daca nu schimb ceva, ce se va intampla?

Ce risc daca schimb ceva?

4.Palaria galbena. Sub aceasta palarie, se puncteaza  beneficiile. Este o “palarie” aducatoare de solutii.

In ciuda acestei probleme, ce functioneaza totusi?

Care sunt punctele forte individuale?

Daca faca asta, ce se va schimba in bine?

Ce am mai facut alta data si a functionat?

5.Palaria verde. Sub palaria verde, dam drumul creativitatii, aduce si ea solutii, iti arata “cum sa”…

Cum as putea face in alt mod?

Daca aceasta problema nu ar mai fi, cum ar fi relatia noastra?

Care e urmatorul pas pe care l-as putea face?

6. Palaria albastra. Sub palaria albastra “supervizezi” cum poti face lucrurile sa mearga in directia dorita de tine. E “seful” celorlalte palarii, cerne si discerne punctele de vedere de pana acum sau solicita detalii de la fiecare palarie pentru a clarifica situatia, problema, solutia, modul in care poate fi aplicata solutia samd.

Cum imi voi da seama ca sunt pe drumul cel bun?

Ce vor observa ceilalti la mine daca fac aceasta schimbare?

Ce am facut pana acum de am ajuns in punctul “n”?

Acum ca le-am enumerate, hai sa luam si un exemplu:

Situatie: De cand au un copil ( un an) Dana si Alin se inteleg tot mai rau. Nu isi mai fac  timp unul pentru altul, Dana e mai mereu cu copilul, iar Alin e la serviciu sau cu “baietii”. Sotia ar dori sa vada ce solutii sunt pentru a face o schimbare. Si pentru asta, o poftim sub…palarii.

Sub palaria alba, Dana va analiza foarte clar, obiectiv, ce se intampla: cate ore sta cu copilul, cate cu sotul, ce face cand este cu sotul, calitatea timpului petrecut impreuna, ce a mai facut pentru a imbunatati/ schimba ceva, cat timp este plecat Alin, ce se intampla cand incearca sa discute acest aspect samd.

Sub palaria rosie, Dana poate da frau sentimentelor: se simte singura, frustrata, trista, neinteleasa, furioasa…

Sub palaria neagra, ea vede relatia cat mai pesimist: se gandeste la o despartire daca lucrurile merg tot asa.

Sub palaria galbena, incearca sa vada si atuurile pe care se poate baza pentru a construi relatia pe care si-o doreste: cand sunt impreuna se simt bine, poate sa ii spuna ce nu ii convine, are disponibilitatea de a schimba si ea ceva, constientizeaza ca trebuie sa schimbe ceva anume.

Sub palaria verde, Dana poate sa isi imagineze ce vrea: cum ar fi relatia lor daca ar avea timp mai mult, cum ar fi sa il lase pe cel mic in grija cuiva pentru o perioada determinata, cum ar fi daca s-ar ingriji si de ea mai mult s.a.m.d.

Sub palaria albastra, ea poate lua in considerare toate aspectele de mai sus si sa isi faca un plan potrivit realitatii ei, in concordanta cu disponibilitatea si sentimentele/ emotiile ei,  tinand cont de obstacolele pe care le au de trecut, orientata inspre ceea ce e important si de baza in relatia ei, intr-un mod creativ, diferit de ce a/ au facut pana acum.

Acesta este exemplul Danei, te las acum pe tine sa iti alegi o palarie…sau sase.

Parada modei?!

Asa sa fie 🙂

Laura

 

 

 

 

 

 

 

 

Feedback sau lauda?

Nu incep niciun atelier fara a discuta despre ascultarea activa si despre feedback, din cel putin doua motive:

Primul ar fi unul cat se poate de pragmatic: la ateliere lucram intotdeauna si pe perechi ( asadar si participantii vor da feedback la un moment data) si, in al doilea rand, dupa acelasi model, participantii pot sa isi insuseasca mai bine acest tip de comunicare si sa “il ia” cu ei acasa. Adica, in experienta lor ulterioara de viata, vor sti cum sa formuleze un astfel de raspuns, in asa fel  incat sa fie util ambelor parti: si celui care da, si celui care primeste.

Mini test

Care dintre urmatoarele afirmatii le-ati incadra la feedback si care va suna a lauda?

Mi-a placut foarte mult.
Atunci cand te-ai ratacit ai stiut sa ceri ajutorul.
Super tare!
Apreciez ca te-ai descurcat si fara mine si ai luat si nota mare.
E de FB!
Ce bine iti sta!
Imi place cum ti-ai aranjat parul, iti pune fata in evidenta.
Atunci cand mi-ai spus sa nu mai ridic tonul, am realizat ca m-am suparat din cu totul alta cauza; promit sa imi las problemele acasa.

 Ce face diferenta intre lauda si feedback?

In cele ce urmeaza am sa va prezint un model cunoscut sub numele de STAR. De ce asa? Modelul STAR este un acronim, fiecare litera provine de la un initiala unor cuvinte din limba engleza.

S ( de la situatie, contextul, cand s-a intamplat)  In acea perioada extrem de aglomerata pentru tine

T ( de la task- sarcina, ce a facut )                              cand a trebuit sa te ocupi si de problemele parintilor tai,

A ( de la actiune, ce a facut )                                         le-ai cerut si altora ajutorul.

R ( de la rezultat,  consecinta actiunilor)                In acest fel, ai fost mai calma si ai reusit sa faci fata presiunii.

Avantajele unui feedback formulat astfel

Este specific. De exemplu, intr-un dialog cu copilul, acesta va intelege mult mai bine ce asteptari aveti de la el, daca sunteti specific. I-am putea spune un beneficiu de rezultat. Se vede ai muncit mult pentru teza asta, ai luat o nota mai mare fata de semestrul trecut.

Este autentic. Cel care da feedback, tocmai prin faptul ca este specific, ii da celuilalt de inteles ca este atent la ce transmite. Nu sunt “vorbe goale”, exclamatii golite de continut si sens ( a se vedea mini testul de la inceput).

Incurajeaza comunicarea. Pentru a putea da un feedback, trebuie ca receptorul sa fie atent, prezent, sa nu intervina peste celalalt, sa se asigure ca a inteles mesajul, sa fie incurajator. In acest context al ascultarii active, feedback-ul faciliteaza schimbul de informatii. Aici, am putea spune ca avem un beneficiu de relatie.

Este constructiv. Prin faptul ca este descriptiv si specific, feedback-ul formulat astfel aduce un plus de informatie celui care il primeste, fie ca intareste un comportament, determina o schimbare, confirma ceva anume. Formulat asa, nu mai e luat ca o critica (si interpretat uneori ca un atac la persoana). Si, desi este subiectiv, nu mai este o opinie intamplatoare.

Implica responsabilitate din partea emitatorului. Desi este subiectiv, feedback-ul nu  este o opinie intamplatoare. Cel care il formuleaza se pregateste, este atent, contureaza contextul si isi asuma punctul de vedere.

Cand puteti folosi modelul STAR de formulare

Il putet folosi la serviciu, mai ales daca lucrati in echipa, coordonati un proiect, acasa, in relatia cu partenerul si cu copilul, si, pana la urma in orice relatie.

Unde as tine “musai” sa il folositi e acolo unde avem tendinta sa il evaluam pe celalalt ( ii bagam de vina) sau sa ii “prescriem” anumite schimbari. In aceste situatii modelul STAR poate aduce un plus de obiectivitate si inlesneste calitatea relatiei.

 

Copacelul cu emotii

Dragi parinti si copii,

Va propun un joc. Nu am sa va tin acum teorie despre emotii, nu va voi povesti despre empatie, “neuroni oglinda”, inteligenta emotionala samd. Exercitiul de fata le vizeaza pe toate, dar trecem direct la practica :).

Va spun doar atat ca rostul acestui joc-exercitiu este de-a imbunatati comunicarea cu copilul– veti afla lucruri nebanuite si, in acelasi timp, il veti ajuta pe copil sa constientizeze mai bine anumite emotii, stari, sentimente, asadar, acest joc are beneficii in “zona” inteligentei emotionale a copilului. Si a adultului, de ce nu?

Va las sa faceti impreuna acest mic exercitiu, iar in timpul lui va veti da niste raspunsuri. Doar ca sfat: nu interogati copilul, dati-i timp sa povesteasca, ascultati-l cu atentie, nu incercati sa faceti interpretari elaborate. Lucrurile sunt mult mai simple decat par, mai ales cand ne jucam. In cazul in care nu vrea sa continue jocul, s-a oprit la un glob sau doua, e in regula. Nu fortati. Pentru el a fost probabil suficient ( conteaza si varsta copilului).

Start joc!

1.Pe o coala de hartie cereti-i copilului sa deseneze un brad.

2.Spuneti-i sa deseneze cateva globuri.

3. In dreptul fiecarui glob notati o emotie/ stare/ sentiment. Aici va trebui sa ii dati exemple sau puteti face mima si el sa ghiceasca.

4. Dupa ce a numit fiecare glob, sugerati-i sa il coloreze cu ce culoare asociaza acea emotie. Un glob galben poate fi bucurie, unul rosu, suparare, unul albastru, calm samd.

5. Acum spuneti-i sa se gandeasca la o situatie in care poate a mai fost implicata o persoana sau poate a fost doar el singur. Aici, popositi cateva minute la fiecare glob pentru a afla povestea fiecarei emotii.

De exemplu, la globul rosu- “cel suparat”, copilul va incepe sa va povesteasca despre faptul ca la gradinita sau la scoala sunt copii care il deranjeaja, il bruscheaza, ii strica proiectele. Sau, la globul galben va poate spune despre bucuria lui de a merge cu bicicleta cea noua.

La final, dupa ce ati povestit despre fiecare glob in parte, puteti face ( oral sau in scris) o mica povestioara a intregului bradut, folosind ca si cuvinte cheie emotiile/ numele de persoane/ culorile legate de globuri.

Puteti, de asemenea, sa faceti un copac pentru o anumita persoana. Poate ar fi interesant ca, impreuna cu copilul, sa faceti chiar copacul d-voastra, sa vedeti cum va percepe copilul cand sunteti bucuros, trist, suparat, emotionat, iritat, vesel, nerabdator.

Sau, puteti face un astfel de …copacel impreuna cu partenerul d-voastra.

Observatie: daca aveti copil prescolar, scrieti d-voastra sau spuneti-i ca ar putea desena un simbol in loc de cuvant. De exemplu, semnul unui fulger pentru furie, un fluturas pentru veselie, o inima pentru iubire, o lacrima pentru tristete samd.

Dati nume emotiilor, colorati-le, descrieti-le. Le veti recunoaste astfel mai usor de acum inainte, va va fi mai usor sa povestiti despre ele si, important, in momente cheie va poate aduce un plus de constientizare- fie ca va bucurati si veti aprecia acum mai mult acest moment, fie, intr-un moment problematic veti cauta solutii sa detensionati situatia.

Spor la joaca!

PS: de gasiti acest exercitiu util, dati-mi un semn, iar de stiti parinti interesati, dati-l mai departe.

Va multumesc!

Laura Dumbrava

 

 

Problema ta in 10 intrebari si raspunsuri.

La workshop-ul de sambata aceasta am primit un feedback foarte bun de la un cursant ( multumesc, L.) care spunea ca ar dori sa invete la cursuri diverse tehnici scurte pe care sa le poata aplica acasa, la serviciu. Si uite asa, am facut si aceasta categorie: “Exercitii pentru acasa”.

Da, stiu, numai la conflicte nu ai chef acum sa te gandesti. Nerezolvate insa, te cauta ele pe tine.

 La ateliere, cand intreb ce se intelege prin “conflict”, lumea se gandeste la ceva cu foarte mult zgomot, nervi, relatii tensionate, rigiditate. Sa mai spun?

Nu, nu mai spun.

Am sa te las pe tine sa raspunzi la cele 10 intrebari de mai jos. Special le-am conceput pentru tine. Au legatura cu ceea ce in Programarea Neuro-Lingvistica numim “ancore”, adica cu ceva din experienta personala care ne face ca, desi nu mai suntem in acelasi timp si spatiu, sa accesam instantaneu o amintire. E si de bine si de mai putin bine. Ne vom aduce aminte mult mai repede de o situatie cand ne-a muscat un caine, decat de una in care am mangaiat unul.
Si mai au legatura si cu cele 5 simturi ( neurobiologia spune ca sunt mai multe)  prin care noi ne facem o “harta”/ o reprezentare despre lume.
Si mai au legatura si cu o solutie pe care o cauti la o situatie conflictuala in care te afli.

Bun, gata cu teoria. Ce ai de facut?

Gandeste-te la o situatie conflictuala concreta si mai apoi, scriu UN SINGUR cuvant ca raspuns la fiecare intrebare.

1. Daca ar fi sa asociezi acest conflict cu un sentiment/ emotie/stare, acesta ar fi…

2. Daca ar fi sa ii dai un nume/ sinonim/ “nick-name” acestei situatii conflictuale, ce alt nume i-ai da?

3. Daca ar fi sa asociezi conflictul cu o culoare, care ar fi aceasta?

4.Daca ar fi sa alegi un instrument muzical pe care sa il asociezi cu conflictul, acesta ar fi…

5. Cu ce gust asociezi conflictul?

6. Daca ar fi sa vizualizezi  o imagine pe care o asociezi cu aceasta situatie, ce ai alege?

7. Daca ar fi sa numesti un obstacol in solutionarea acestui conflict pe care l-ai depasit deja sau trebuie sa il depasesti, care ar fi?

8.  Daca ar fi sa numesti un prieten/ ajutor pe care te-ai bazat sau te bazezi, cine ar fi?

9. Daca ar fi sa iti dai o nota la cum te descurci sa gestionezi un conflict, de la 1 la 10, ce nota ti-ai da?

10.Daca ar fi sa alegi o resursa indispensabila pentru a gestiona mai bine acest conflict, care ar fi aceasta?

Ai scris?

Bun, acum trebuie cu aceste cuvinte sa faci un text. Unul scurt, nu conteaza daca are cap si coada, coerenta si logica. Doar scrie!

Dupa ce ai scris, reciteste cu voce tare. Tare sa fie, astfel incat sa te auzi.

Sigur ti-ai dat deja un raspuns si te-ai indreptat  inspre o solutie.

Daca ai chef si vrei sa te “joci”, fa acest exercitiu si cu prietenul/ prietena ta. Iar de vrei sa ne “minunam” impreuna de ce ti-a iesit, pune raspunsul aici, la comentarii.

Sa ai parte de solutii, probleme sunt peste tot!

Cu chef de joaca, Laura

 

Pozitii perceptuale pentru parinti

 

…sau cum sa intri in…papucii celui mic

Vrand sa fac nu stiu ce lucru bun pentru ea, adica pentru mine, am uitat sa ascult ce era bun pentru ea“. Jacques Salome

Realitatea mea nu e si realitatea ta. Eu vad lucrurile in mod diferit fata de tine. Am o alta perspectiva, dau un alt inteles, sens lumii din jur. In Programarea Neuro-Lingvistica se apeleaza la aceste perspective diferite tocmai pentru a facilita intelegerea unei probleme din mai multe unghiuri. Procesul de lucru poarta denumirea depozitii perceptuale“.

Studiu de caz 1.

Pentru a nu stiu cata oara ii spun fetitei de un an sa nu mai umble la priza! Stau pe canapea si …strig: Nu-i voie! Nicio reactie! Ma ridic in cele din urma, o iau pe sus, o mut in alt loc. Povestea se repeta, in patru labe, fuga-fuguta la priza. E ca un magnet, zici ca o hipnotizeaza. Nu mai spun ca in jur e plin de jucarii…diverse, colorate, interesante etc.

Ce e de facut? Ma privesc pe mine insami: de cate ori am spus ca nu e voie?

Cum sunt cand ridic tonul si devin amenintatoare?

Ce a inteles copilul din atitudinea mea?

Cum ma simt eu cand sunt nervoasa, frustrata ca nu sunt ascultata?

Incerc sa intru mai apoi si in… “botoseii” ei…imi spune Lasa-ma sa vad, vreau sa ating, sa explorez. E acolo ceva nou si vreau sa stiu ce e. Nici intr-un caz nu stie ca priza e un potential pericol, ca din aceasta cauza mama se isterizeaza, nu mai e draguta…

Ies din…papucii ei, din perspectiva ei, ma ridic iar de pe canapea si trag in fata prizei un taburet cu promisiunea in gand sa ma duc sa cumpar o protectie speciala pentru priza, sa nu-i mai las fructul oprit sub nas.

Un proces folosit frecvent in procesele NLP, de un real ajutor in a empatiza, a intelege mai bine reactiile, comportamentul altei persoane, presupune tocmai intrarea in …papucii celuilalt.

Ce trebuie sa faci? Pune-ti pe jos trei biletele, la o oarecare distanta unele de altele. Pe primul esti tu. Poti sa iti si scrii numele pe el. Pe al doilea, copilul, iar pe biletul al treilea esti tot tu, dar intr-o pozitie neutra. Te uiti la adult si copil, ca la o …emisiune TV. Privesti, asculti, observi, esti impartial. Alege o problema. Intra pe rand, in toate cele trei pozitii. Concret, paseste pe fiecare bilet. Fii atent la ce simti, ce e in jur, cum e cealalta persoana…, copilul, respectiv, tu. Dar sa mai luam concret o situatie.

Studiu de caz 2.

Copilul se plange ca la scoala este agresat de alti elevi. Ce faci tu? Poate bagatelizezi, mai ales daca deduci ca, de fapt, nu s-a atins fizic nimeni de el. Poate ii promiti ca vei vorbi cu invatatoarea sau ii spui sa se apere singur ca in viata trebuie sa o faci si pe asta etc. Din prima pozitie priveste-te cum reactionezi si uita-te si spre a doua pozitie, locul in care e copilul. El cum iti primeste raspunsul? Poate ca se va retrage in el, va incerca sa dea explicatii, va plange, se va victimiza.

Acum, din pozitia adultului, intra in cea a copilului. Incearca sa vezi situatia prin ochii lui. Cine e in jur cand il agreseaza, ce cuvinte i se spun, cum resimte el aceasta agresiune, cum reactioneaza…cum primeste raspunsul tau la problema lui, este in regula pentru el, gaseste in tine un sprijin sau se resemneaza…?

Acum iesi si din pozitia lui, fii spectator, observator. Ce aduce nou in aceasta problema faptul ca te-ai vazut si l-ai vazut? Cu siguranta, il vei intelege mai bine si vei veni in intampinarea lui cu o solutie, asa cum e potrivita pentru el.

Beneficiile? Pe langa solutionarea problemei, va stii ca are in tine un partener de incredere, iti va impartasi si alte probleme, ii vei oferi indirect un model de gestionare a conflictelor, va deveni mai increzator in el insusi etc.

Cand poti aplica acest proces? Oricand iti pui intrebarea “mie cum mi-ar placea, conveni sa fiu tratat”, indiferent ca e vorba de relatiile cu adultii sau cu copiii. Sau cand iti scapa solutia optima.

Poate nu-ti vei intinde biletelele pe jos sau poate o vei face, dar vizual, auditiv, kinestezic poti intra in …”papucii” copilului. Eventual, inchide ochii si propune-ti acest exercitiu de imaginatie. Vei putea astfel actiona in consecinta, venind in intampinarea lui, mai usor, mai eficient, mai empatic. De pe o pozitie egala.