Pentru parinti si copii

Steluta care a invatat sa straluceasca

Storytelling cu Ina Bulzan

Aceasta este o poveste scrisa de Ina Bulzan (pentru mai multe activitati pe care le puteti face impreuna cu copiii, aici este blogul ei). Ce ne propune Ina si cum s-a jucat ea cu copiii folosindu-se de aceasta poveste?

In timp ce cititi cu voce tare dialogul, le cereti copiilor sa imite starile/ emotiile prin care trece personajul principal, Steluta. De asemenea, aici aveti mai multe activitati complementare pe care le puteti face pornind de la aceasta poveste.

Abia trezita, cea mai mica steluta din imparatia Cerului privi cu ochi mari în jur: stele fara numar, toate mai mari ca ea, toate mai luminoase. Luceafarul, Steaua polară … uau!! Ce frumos straluceau!
Iar acolo jos, oamenii priveau si ei lumea stelelor, admirand stelele mari si luminoase! Nimeni nu o vedea insa pe ea. Era cea mai mică, cea mai putin luminoasa.

Si Steluta noastra incepu sa planga. (aici copiii participa in poveste imitand plansul unui copil mic, smiorcaiala. Sunt profesionisti la asta!)
-Uaaaa! Uaaaa! Si eu vreau sa luminez!
Atata planse pana cand celelalte stele se enervara:
-Nu te mai smiorcai!
-Taci ca ne dor urechile!
-Dar, uaaa, vreau si eu sa luminez! nu se opri din plans Steluta cea mica. (din nou copiii se prefac ca plang.)
– Taci şi incearca si tu sa luminezi! se rastira la ea stelele mai mari si luminoase.
Steluta se opri brusc din plans si isi incordă toata puterea incercand sa lumineze. (copiii participa incordandu-si muschii cat de tare pot).
Dar . . . abia daca luminita ei se aprinse.
-UAAAAAA! de data asta Steluţa urla de-a binelea. NU poooot! Vreau sa luminez! (din nou copiii plang împreună)
O auzi chiar şi Regele Cerului care veni şi o lua bland in palma.
-De ce plangi asa, steluto? Uite, toate celelalte stele sunt deranjate de urletele tale!
Tragandu-si nasul, Steluta raspunse trista:
-Pentru ca vreau sa luminez si nu pot.
-Ai încercat? intreba bunul Rege. Steluta dadu din cap.
-Mai incearca o dată. Stiu ca o sa poti! o incuraja Regele. (din nou, copiii se prefac ca isi incoarda muschii.)
Steluta isi aduna fortele, trase aer adanc in piept si . . . nimic. Abia daca licari. Dar de data asta nu indrazni sa urle. Lacrimi mici i se rostogolira insa pe obraji. Regele ii sterse cu drag lacrimile.
Ca sa ii faca pe plac, Steluţa mai incerca odată. (copiii isi  aduna fortele din nou, impreună cu steluţa)
Inspira, muschii si-i încordă si .. . ceva, ceva se vazu. Dar nu destul.   .  . Asta e! Va ramane cea mai mică şi ne-luminoasa stea.  Steluta noastra se posomori de-a binelea.
-Ei, pai asta e buba, vorbi atunci Regele zambind. Tu nu stii să incerci! Nu asa se straluceste. Hai sa iti spun un secret. Priveste cu atenţie ochii copiilor de pe Pamant. Ce vezi?
– Sclipesc, recunoscu cu mirare mica Steluta.
-Ai dreptate. Copiii bucurosi au ochii luminosi. Si tu vei fi luminoasa daca vei fi vesela, bucuroasa.
– Dar de ce sa fiu bucuroasa? Sunt atat de mica. Nu luminez deloc! Nu pot  nimic! Nu sunt bucuroasa!
-Hmmm, nu te mai gandi la ce nu poti sau nu stii tu. Gandeste-te la altcineva, la Prinţul a carui Nastere o anunti tu în noaptea asta, ii sugera Regele.
Steaua ramase tacuta o buna bucata de vreme. Nici nu observa ca Regele plecase.

Ea era Steaua Printului. Da, ea anunta o veste importanta! Oamenii se vor bucura!

Incet, incet, steaua prinse sa lumineze. Cu cat devenea mai vesela, cu atat era mai luminoasa. In curand deveni cea mai luminoasa stea de pe cer. (copiii ajuta steluta sa luceasca, miscand degetelele.)

 

Copacelul cu emotii

Dragi parinti si copii,

Va propun un joc. Nu am sa va tin acum teorie despre emotii, nu va voi povesti despre empatie, “neuroni oglinda”, inteligenta emotionala samd. Exercitiul de fata le vizeaza pe toate, dar trecem direct la practica :).

Va spun doar atat ca rostul acestui joc-exercitiu este de-a imbunatati comunicarea cu copilul– veti afla lucruri nebanuite si, in acelasi timp, il veti ajuta pe copil sa constientizeze mai bine anumite emotii, stari, sentimente, asadar, acest joc are beneficii in “zona” inteligentei emotionale a copilului. Si a adultului, de ce nu?

Va las sa faceti impreuna acest mic exercitiu, iar in timpul lui va veti da niste raspunsuri. Doar ca sfat: nu interogati copilul, dati-i timp sa povesteasca, ascultati-l cu atentie, nu incercati sa faceti interpretari elaborate. Lucrurile sunt mult mai simple decat par, mai ales cand ne jucam. In cazul in care nu vrea sa continue jocul, s-a oprit la un glob sau doua, e in regula. Nu fortati. Pentru el a fost probabil suficient ( conteaza si varsta copilului).

Start joc!

1.Pe o coala de hartie cereti-i copilului sa deseneze un brad.

2.Spuneti-i sa deseneze cateva globuri.

3. In dreptul fiecarui glob notati o emotie/ stare/ sentiment. Aici va trebui sa ii dati exemple sau puteti face mima si el sa ghiceasca.

4. Dupa ce a numit fiecare glob, sugerati-i sa il coloreze cu ce culoare asociaza acea emotie. Un glob galben poate fi bucurie, unul rosu, suparare, unul albastru, calm samd.

5. Acum spuneti-i sa se gandeasca la o situatie in care poate a mai fost implicata o persoana sau poate a fost doar el singur. Aici, popositi cateva minute la fiecare glob pentru a afla povestea fiecarei emotii.

De exemplu, la globul rosu- “cel suparat”, copilul va incepe sa va povesteasca despre faptul ca la gradinita sau la scoala sunt copii care il deranjeaja, il bruscheaza, ii strica proiectele. Sau, la globul galben va poate spune despre bucuria lui de a merge cu bicicleta cea noua.

La final, dupa ce ati povestit despre fiecare glob in parte, puteti face ( oral sau in scris) o mica povestioara a intregului bradut, folosind ca si cuvinte cheie emotiile/ numele de persoane/ culorile legate de globuri.

Puteti, de asemenea, sa faceti un copac pentru o anumita persoana. Poate ar fi interesant ca, impreuna cu copilul, sa faceti chiar copacul d-voastra, sa vedeti cum va percepe copilul cand sunteti bucuros, trist, suparat, emotionat, iritat, vesel, nerabdator.

Sau, puteti face un astfel de …copacel impreuna cu partenerul d-voastra.

Observatie: daca aveti copil prescolar, scrieti d-voastra sau spuneti-i ca ar putea desena un simbol in loc de cuvant. De exemplu, semnul unui fulger pentru furie, un fluturas pentru veselie, o inima pentru iubire, o lacrima pentru tristete samd.

Dati nume emotiilor, colorati-le, descrieti-le. Le veti recunoaste astfel mai usor de acum inainte, va va fi mai usor sa povestiti despre ele si, important, in momente cheie va poate aduce un plus de constientizare- fie ca va bucurati si veti aprecia acum mai mult acest moment, fie, intr-un moment problematic veti cauta solutii sa detensionati situatia.

Spor la joaca!

PS: de gasiti acest exercitiu util, dati-mi un semn, iar de stiti parinti interesati, dati-l mai departe.

Va multumesc!

Laura Dumbrava