Laura Dumbrava

Daca am incepe cu…sfarsitul

Scris de Laura Dumbrava

Faceam deunazi rebus cu copilul. Rebusuri de acelea simple, cateva cuvinte pe orizontala, de ghicit unul pe verticala. Logic, ar fi trebuit, rand pe rand, sa gasim toate cuvintele pe orizontala, ca intr-un final sa ni se dezvaluie …solutia pe verticala. Luam asadar la rand definitiile. Ne cam poticnim, mai sarim peste randuri…revenim… Din cateva litere ne-am dat insa seama care era …rezolvarea. Si asa, ca sa nu lasam rebusul necompletat, plecand de la solutie, am rezolvat si celelalte cuvinte.Tema era facuta.

Doua idei mi-au revenit atunci in minte:

Daca am incepe cu …sfarsitul, cu solutia?

Nu e obligatoriu sa parcurg (rezolv) toti pasii pentru a ajunge la o solutie.

Aparent contravine oricarei logici. Ar trebui sa pleci de la A ca sa ajungi la B. Si daca am incepe cu B?! Cel putin prin a-l vizualiza, a-l crea in minte?!

In coaching i se spune si viitorul dorit, ceea ce iti doresti: sa te intelegi mai bine cu partenerul de viata, afaceri, copilul…, sa iti cumperi o alta masina, sa mai dai jos cateva kilograme, sa mergi in croaziera, sa urmezi un curs de inot, sa nu te mai enervezi asa de repede…samd.

Bun, ne-am conturat ceea ce ne dorim, am ajuns de exemplu, la concluzia ca 6 kilograme mai putin ne-ar insenina diminetile cand am intra mai usor in pantaloni.

Dar cum ajungem concret la solutie? Doar pentru ca ma vad mai slaba nu inseamna ca si sunt mai slaba. E important insa ca acum stim ce vrem, care e motivatia, poate si cum ne vom simti daca am ajuns deja la B. (Si asta pentru ca au mai fost situatii in care am experimentat solutia, am mai dat niste kilograme jos.)

Abia acum ar urma pasii pe care ii avem de facut pentru a ajunge la solutie. Acum putem aranja “rebusul” si pe orizontala. Acum putem incepe sa mergem dinspre A pentru a ajunge la B.

Sa ne luam asadar dupa ce scrie in cartile despre curele de slabire si …sa analizam. Primul pas, de exemplu,e sa nu mai mananc atat de mult. Cum il rezolv? Trebuie sa il rezolv sau pot trece peste el deoarece sunt o persoana activa? Si ce inseamna a manca mult pentru tipul meu de constitutie? Urmatorul pas: sa merg mai des la sala. E obligatoriu in cazul meu sau e suficient ca ma plimb in parc, merg pe jos la serviciu? Sa nu mai mananc ciocolata…Deloc? Samd.(in ceea ce priveste curele de slabire retetele sunt inepuizabile.)

Asadar, la ce pas pot renunta si pe care trebuie obligatoriu sa-l “rezolv” pentru a ajunge la solutie? Unde e cheia? Care sunt indiciile care imi contureaza rezultatul cat mai repede, mai sigur, cu cat mai putin efort?

Ceea ce am vrut sa scot in relief este ca fiecare avem propriul…rebus. Exista linii directoare, sfaturi oferite de prieteni sau experti, dar solutia e la …purtator. Asa, ca puiul de cangur in marsupiu. Trebuie doar sa stii ce ti se potriveste, sa iti faci propria reteta, sa iti stabilesti proprii pasii pe care trebuie si stii ca poti sa ii si urmezi. Asa vei fi mai eficient, poate mai putin frustrat de posibilitatea unui esec si mai dornic de-a ajunge la un rezultat, plecand de la realitatea ta, de la ceea ce tu poti, stii si nu de la ceea ce cred altii ca ar trebui, ti-ar fi bine etc.

Imagineaza-ti asadar viata ta ca… un rebus. Pe orizontala pune toti pasii pe care crezi ca ar trebui sa-i faci pentru a ajunge la o solutie, ceea ce te impiedica sa mergi mai departe, atuu-rile tale, oamenii pe care te bazezi, evenimentele pe care poti sau nu sa le influentezi etc. Iar pe verticala, trecand prin toate acesti pasi, solutia. Iti vei creea astfel un fel de harta, vei stii, observa unde sunt punctele tale forte, unde poate mai trebuie sa lucrezi si poate unde n-ar mai trebui deloc sa-ti bati capul.

Solutia e acolo, in harta desenata.

Asadar, ce “rebus” rezolvi astazi?

O zi frumoasa iti doresc,
Laura Dumbrava

 

 

Atentie, coach la dieta :)!

Am inceput o cura de slabire. Nu despre ea in sine as vrea sa va povestesc, ci despre cum poate ajuta coaching-ul intr-o astfel de situatie.

Fisa clientului:

Clientul: Laura
Problema:  x0 kilograme in plus ( adica multe)
Obiectiv: de ajuns la Z kilograme
Stadiu al schimbarii acum: in actiune
Nivelul motivatiei: foarte inalt
Tehnica de abordare: stadiile schimbarii, modelul Prochascka si DiClemente (nu acesta e numele curei)

(Obs: Mi-as dori ca fiecare client care vine la mine sa fie in acest stadiu, adica pe cai, sa vrea sa mute muntii, dispus sa faca, sa dreaga. Atentie insa! Nu etapa aceasta este cea mai dificila. Povestim mai jos despre toate cele.)

Un pic de teorie. (Calorii zero, consumati cu incredere)

Care sunt etapele schimbarii? Intamplator sau nu ( bineinteles ca eu as spune ca nu e intamplator), am inceput cura concomitent cu atelierul Focus pe schimbareDar schimbarea a inceput inainte de a incepe…cura.

Cum adica?

Hai sa va povestesc despre un tip de coaching drag mie- aparent cam arid- dar de la el plec in orice (sau aproape orice) discutie cu clientii cand vine vorba de nevoia lor de schimbare, adica iau in considerare in ce faza a schimbarii sunt.
Acum ma iau insa drept client pe mine insami. Asadar, self coaching.

Deci, va voi enumera acum etapele schimbarii, dupa asa-numitul model Prochascka si DiClemente, aplicandu-l pe mine. Clar si declarat, rostul articolului de fata este, printre altele, sa identificati si voi stadiul in care va aflati in ceea ce va priveste, fie ca e vorba de a face o schimbare in alimentatie, stil de viata, comportament, intr-o relatie anume samd.

1. Precontemplare. In aceasta faza clientul nici macar nu realizeaza ca are vreo problema si nici nu face nimic pentru a provoca vreo schimbare.
Cam asa eram eu dupa ce am nascut si, desi aveam peste 20 de kilograme in plus, acestea nu erau o prioritate.
In aceasta faza, motivatia era foarte scazuta, ca sa nu spun inexistenta.
Ce am facut…totusi, am luat in considerare si la cunostinta- de parca era greu :))) ca sunt cam multe kilograme in plus si nu mai incap in haine.

Asadar, verificati in ce masura va deranjeaza ceva ce altii spun ca nu e ok la voi. Si aici nu ma refer numai la kilograme in plus. ( De exemplul cu dieta ma folosesc ca sa va fac cunostinta de fapt, cu o alta “unealta “ din coaching). Daca pentru voi e in regula, in aceasta faza nu veti face nimic sa schimbati ceva.

Explorati totusi consecintele lui a nu face nimic. Daca va simtiti confortabil cu aceasta decizie, pe raspunderea voastra, asta e. Aici sunteti si…punct. Deocamdata.

2. Contemplare. Dupa cateva saptamani de la nastere, m-am trezit ca vreau sa ies in oras, la socializare si ca nu mai incapeam decat in hainele cu…burtica. Am bombanit si mi-am propus sa ma gandesc sa fac ceva, atat cat imi permitea si faptul ca alaptam. Mi-am luat un abonament la sala, cochetam asadar cu schimbarea, incercam sa fac ceva, fara a fi insa foarte hotarata. Nici nu am fortat lucrurile. Nivelul motivatiei era pe curba ascendenta.

3.Pregatire Faza aceasta o vizualizez cam asa: un atlet care se pregateste sa ia startul. E “pe locuri, fiti gata…”. Ce ati putea incerca in aceasta faza, de va recunoasteti ca fiind aici: identificati obstacolele, dar si suportul/ ajutorul din afara. De asemenea, daca ar fi sa faceti o schimbare ( si repet, nu ma refer doar la o cura de slabire) verificati pe ce va puteti baza, poate in experienta personala ati mai trecut prin ceva asemanator. Bucurati-va de acesti primi pasi si luati-i in considerare ca pe un fel de antrenament, nu ca pe niste esecuri ( ca nu ati fost in stare sa faceti marea schimbare). Toate la timpul lor.

 Asa, si sa revin la clientul nostru. Perioada aceasta de pregatire s-a tooooot lungit. Iar din seria “sa incercam marea cu degetul”, intr-o zi, am intrat si intr-un grup de suport din social medial, intitulat sugestiv “La dieta”. Clar, schimbarea era in aer. Am stat aici vreo luna pe margine fara insa a trece la actiune…

Pana intr-o zi de- ati ghicit- luni 🙂

4.Actiune: …cand mi-am zis “Gata! De azi sunt pregatita”!

Recunosc, habar nu aveam cum voi face de data aceasta, mai ales ca intotdeauna am slabit facand sport si mai putin umbland la oala cu mancare. De data aceasta insa, eram  decisa sa primesc ce venea inspre mine deoarece stiam ca am un aliat de nadejde: MOTIVATIA!!!  Scriu cu litere mari, bolduite, semne de exclamatie. Fara ea nu am ce sa fac…de vreau sa fiu silfida.

Asa, si concret, povestea mea: intru in grup, dau peste cineva care povestea despre o dieta, o “check-uiesc” rapid, vad ce presupune in prima faza si imi zic “asta e de mine”!

Repet, si repet, si repet! Nu as fi luat aceasta decizie daca nu as fi fost motivata, daca nu as fi fost pregatita, dispusa sa fac schimbari importante in viata mea: de la a-mi schimba comportamentul de cumparator ( sa nu mai iau prostioare), pana la a-mi educa papilele cu cafeaua fara zahar, micul dejun fara paine cu unt si party-urile fara tort…ca sa nu mai spun ca trebuie sa fac si miscare. Iar “reteta” schimbarii imi arata negru pe alb: cateva luni!

Imi asum? Da. Se poate intampla sa renunt? Da. Iau in considerare si beneficiile ( am slabit deja 3 kilograme), dar si obstacolele– ca vin pofte fel de fel, ca sunt obosita, ca nu mai am chef pur si simplu, da o banala raceala peste mine.

5.Mentinere: Precum scriam in “fisa” de la inceputul articolului, sunt in faza de actiune. Faza de mentinere urmeaza peste cateva saptamani, o data ce am atins obiectivul ales- cand va trebui sa am grija sa mentin schimbarea. Din punctul meu de vedere- si, cu siguranta nu numai al meu, aici e marea provocare. Cum sa mentin schimbarea? Ce m-ar mai ajuta aici?

Trei aspecte as lua aici in considerare. In primul rand, motivatia ramane in topul aliatilor ( si oricat de frivol ar suna, promisiunea unui shopping cred ca m-ar motiva). Mai apoi, faptul ca sunt intr-un grup de suport ( chiar doua :)), sigur ma va ajuta. Si, nu in ultimul rand, trebuie sa iau in calcul si o posibila recidiva, iar intrebarea ar fi: Ce s-ar putea intampla cel mai rau?

Ok, sa nu aruncam cu drobul de sare…oricum, “prevazatori”,  autorii acestui model au prevazut si faza de…

6.Recadere: Da, pot sa iau in considerare si aceasta etapa. Cura respectiva chiar pune un accent foarte mare pe mentinere si implementarea schimbarii- de aceea cu siguranta am si ales-o- dincolo de unele dezavantaje ( ca nu exista inca dieta cu chipsuri). Asadar, avea in vedere recaderea. Mai corect spus, ce sa faci ca sa nu ajungi la recadere.

Ce “unelte de lucru” ( sa nu le spun de lupta) as avea aici: in primul rand ar trebui sa verific ce s-a intamplat, care au fost “sabotorii” de nu m-am tinut de cura: factori interni, externi, ceva ce a tinut strict de o decizie personala sau si ceva din anturajul meu a contribuit la aceasta recidiva. Nu spun ca s-ar putea sa dau  vina pe altii, dar, de exemplu, chiar iau in considerare ca, daca din anumite motive medicale aceasta schimbare nu e una sanatoasa pentru mine, sa renunt la ea.

Ce as mai verifica aici: nivelul de motivatie. Again. Si as mai lua in considerare alte “cai de atac”, pe principiul daca vrei sa ajungi la un rezultat diferit, fa altceva…diferit.

Ce sa va mai spun? Ca mai trisez? Ca mai trag nu numai cu ochiul la o leguma cand reteta zice clar ca nu? Nu ma “stresez” asa de tare…vad ca s-au dus 3 kilograme si prefer sa iubesc aceasta schimbare care va trebui sa devina un modus vivendi. Incrancenarea si invinovatirea nu mi-ar aduce mari beneficii…iar Mall-ul e deschis in fiecare zi. Ca deh, va trebui sa imi schimb garderoba.

Schimbare usoara va doresc, indiferent unde va fi sa o faceti.

Cu drag, Laura

Focus pe schimbare!

 Focus pe schimbare!  (Modulul 2 de la Focus pe solutii!)

In acest modul vom continua tehnicile de coaching, dar in acelasi timp ne vom focusa pe SCHIMBARE. Aceasta va fi tema centrala.

Legat de acest subiect, te voi invata o tehnica de lucru foarte eficienta si foarte usor de folosit. Cu siguranta, din acest moment te vei vedea altcumva si vei putea cantari mai bine schimbarile pe care trebuie sa le faci la tine sau in relatiile cu altii.

De ce ai dori sa inveti si sa aplici aceasta tehnica, care sunt beneficiile:
• Afli in ce stadiu esti cu orice problema- iti dezvalui o tehnica extrem de simpla prin care tu insuti poti sa iti dai seama de acum inainte unde te situezi, raportat la o problema. In doar cateva minute.

• Mai mult, nu numai ca iti vei putea pune singur un “diagnostic”, ci afli cum sa iti prepari “reteta” potrivita TIE personal. Poti sa iti verifici gradul de motivatie, pasii pe care i-ai facut/ ii faci intr-o anumita directie, ce functioneaza si ce nu, si, clar, daca esti sau nu indreptat catre actiune. “Reteta” personalizata presupune mai multe ingrediente, care nu se pun insa la nimereala. Daca vrei …eficienta.

• Constientizezi mai bine de ce in unele situatii nu reusesti sa rezolvi ceva, ce merge in alte situatii si vezi ce se intampla acolo unde exista recidive, desi ai tot incercat sa schimbi ceva.
Da, s-ar putea sa descoperi lucruri mai putin placute, dar jucam cu cartile pe masa. Fair-play.

• Te ajuta sa vezi mai bine la altii unde sunt in ceea ce priveste schimbarea: in relatie cu partenerul, copilul, subalternul sau seful. Aceasta tehnica de lucru poate fi aplicata indiferent de tipul de relatie. Cu ajutorul ei nu ii schimbi pe altii, dar poti sa ii vezi intr-o lumina noua din acest punct de vedere si sa actionezi in consecinta pe “bucata” ta de relatie. (Vom aborda si aceasta problema)

Ce vom mai face? Vom continua sa facem cunostinta- la modul cat mai practic- cu tehnicile de lucru din coaching
Cum comunicam -stabilirea raportului, pacing, backtracking, leading, ruperea raportului
Resurse-tehnici de identificare a resurselor si folosirea lor in coaching si NLP
Minisedinte de coaching 1 la 1
Alte elemente din ascultarea activa, partea a 2-a
Pozitii perceptuale sau cum sa intri “in pielea” celuilalt, proces NLP
Intrebari pentru stabilirea obiectivului, intrebari de construire a solutiilor
Exercitii de relaxare, jocuri de rol si alte… idei…nastrusnice

SOLUTIILE sunt in noi, asteapta insa INTREBARILE potrivite ca sa iasa la iveala. Care sunt acestea? Participi la curs si afli.

Ce am facut la primul modul (Daca nu ai ajuns, poti linistit sa participi la acest al doilea modul pentru ca vom reveni, aducand un plus de informatie la ceea ce este de baza)
Cum functioneaza coaching-ul
Beneficiile coaching-ului
Ce parte din viata ta e dezechilibrata, unde e nevoie de o imbunatatire
Metode de cuantificare a succesului, respectiv a esecului
Cum comunicam: ascultarea activa, exercitii de mirroring, exercitii de pacing
Credintele limitative si metode de depasire a lor
Pe ce “resurse” te bazezi si cum poti sa le accesezi.
Focus pe solutii, intrebarile unui coach. Modelul OSKAR
“Integrarea partilor”, process NLP
Exercitii de relaxare, jocuri de rol

Din sumarul modulelor urmatoare
Managementul conflictului-tema centrala
“Viitorul dorit” sau “dorinta inimii”, modelul GROW
Perfectionarea tehnicilor de chestionare- intrebarile “bune”
“Limbajul curat” sau cum ” traducem” inconstientul
Implementarea si sustinerea schimbarii
Integrarea tehnicilor NLP in coaching

Atentionare: coaching-ul nu este consiliere psihologica. Nu inlocuieste terapiile specifice unor stari precum depresie, anxietate, tulburare bipolara sa.
Coaching-ul se adreseaza zonei de excelenta, de performanta, acelui VREM SA NE FIE MAI BINE.
Facilitator: Laura Dumbrava, life coach, NLP Practitioner, trainer Socialskills, jurnalist

Cand: 13 octombrie
Ora: 16.00-20.00
Durata unui modul: 4 ore
Unde: Socialskills, Timisoara, Str. Remus, Nr. 9
Durata cursului: 5 module
Numar de participanti: 10-12 persoane
Frecventa: o data pe luna
Tehnici de lucru: coaching, programare neuro- lingvistica ( NLP),
Informatii si inscrieri: ldumbrava@yahoo.com, 0726251261

Povestea sosetelor vorbitoare

Out of the box, out of the socks

Au fost o data ca niciodata mai multe sosete vorbitoare. Si, intamplator sau nu- asta ele trebuie sa isi raspunda- s-au intalnit intr-o seara la un atelier de poveste. Da, chiar intr-un oras, in care credem ( doar credem) ca oamenii nu mai stiu spune si asculta povesti. Dar…

Ce am vazut, auzit, simtit…

Daca te-ai fi uitat, de afara, pe geam, ai fi vazut un grup vesel de adulti si copii, asezati in jurul unei mese pline ochi cu tot felul de materiale si unelte de lucru: sosete fel de fel, melana pufoasa, ace, papiote vesele, ochisori din plastic, bete din lemn, nasturei colorati, creioane, foi de hartie…

Daca ai fi tras si cu urechea, pe fundalul sonor al unui CD cu muzica de Mozart, ai fi auzit mirari, exclamari, hohote de ras, intrebari si raspunsuri.

Iar de ai fi intrat, pret de 3 ore, si in…sosete, ai fi experimentat muuulte stari, emotii, sentimente: de la placerea intalnirii cu un altul, neincrederea ca va iesi proiectul, energia creativitatii, surpriza intalnirii cu vocile interioare care conditioneaza, mirarea ca, uau, iese treaba, increderea in sine, placerea reusitei.

Doar experimentand invatam…

Bun, mai exact ce am facut?! (Cu voia voastra, nu voi descrie tot “desfasuratorul” atelierului, pentru ca imi doresc sa pastrez “misterul” pentru alte viitoare ateliere).

In primul rand, am plecat de la o provocare: fiecare trebuia sa confectioneze ceva din ce materie prima avea la dispozitie, plecand insa, ( musai) de la o soseta.

Primele replici au fost: oare ce sa fac, nu am mai cusut de ani de zile, cum sa fac?

O noutate atat pentru mine, care am…experimentat pentru prima data aceasta “poveste”, cat si pentru participanti, a fost sa fac o combinatie intre Strategia Disney din Programarea Neuro-Lingvistica (NLP), coaching si…sosete.

Asadar, plecand de la pretextul- unul creativ si provocator- al confectionarii unor “motonache” din sosete, am facilitat o intalnire cu diferite…personaje, sau ipostaze, sau roluri, sau …sosete. Ziceti-le cum vreti.

Un pic de teorie NLP-ista

Intr-o echipa intram in mai multe roluri. Robert Dilts, unul dintre cei mai cunoscuti traineri NLP, plecand de la modelul de lucru al celebrului Walt Disney, a conturat 3 ipostaze: Visatorul, Realizatorul (sau Realistul) si Criticul.

Esti un Visator (in cel mai bun sens al cuvantului), ai idei multe, esti vizionar, creativ? Sau, din anumite motive, ceva te constringe sa nu dai drumul potentialului din tine?…Simti ca poti mai mult, dar ceva iti sopteste ca nu esti creativ.

Aici m-am folosit de sistemul vizual de reprezentare al fiecaruia. Faptul ca pe masa de lucru exista deja materia prima i-a ajutat pe “visatori” sa isi ia rolul in serios, sa vada mai usor obiectivul la care vor/ trebuie sa ajunga,  sa contureze mai usor ce va iesi in final.

Dar Realizatorul tau cum e? Face treaba? Gandeste constructiv, pune tara la cale, organizeaza sau…sta la umbra Visatorului, la stadiu de idei marete, fara a le pune in aplicare sau fara a le finaliza?

In acest caz, sistemul kinestezic a fost cel care i-a ajutat cel mai mult pe “realizatori”.  Au avut materia prima, au luat contact cu ea, au mesterit. Au experimentat, nu numai ca si-au imaginat cum ar putea face, au dus pana la capat o idee.

Si, nu in ultimul rand, Criticul ti-e pe aproape? Este un bun supervisor? E obiectiv sau carcotas din fire?

El este cel care poate sa fie un fel de porte –parole al vocilor noastre interioare. El ne poate spune unde gresim, cum sa reparam, daca trebuie sa imbunatatim ceva, dar, atentie, tot el ne poate sabota, ne poate reaminti de voci din copilarie  (de exemplu, ca nu suntem in stare sa facem ceva, ca nimic nu va iesi din noi, ca nu suntem buni decat sa facem prostioare samd. )

De la o idee la practica, de la sosete la personaje

Fluturoiu, Omidee, Contele Catula, Ciupercuta Merlin, Spyro, Pas-Pas, Luminel, Buhi cea vesela…sunt personaje nou-noute. Nu ati mai auzit de ele. Chiar si mesterii lor s-au mirat sa le descopere si, mai ales, sa le asculte. Si cu siguranta, de acum in colo, se vor uita la “sosete” cu un pic mai multa atentie si consideratie. Nu se stie cand vor sa le spuna ceva, care chiar le-ar fi de folos! 🙂

Recapitulare si feedback

Am umplut sosete cu melana si ganduri.
Le-am pus ochi din nasturi si cuvinte.
Le-am decorat cu panglicute si creativitate.

Socializat? Bifat! Out of the box? Bifat! Creat si recreat? Bifat! “Updatat” la noutati despre sine? Bifat!

Feedback-urile au fost bune ( asa, ca sa ma laud), dar faptul ca unul dintre copii m-a intrebat cu inocenta specifica lor, cand va fi urmatorul atelier, a fost pentru mine cea mai mai buna dovada ca sosetele vorbitoare si-au facut treaba. ( Sunt curioasa doar cum vor folosi copiii masinaria inventata de ei- un aspirator de ordonat lucrurile prin casa- daca functioneaza achizitionez si eu unul de la ei :).

Si uita asa, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea si a sosetelor vorbitoare.

Au consemnat varianta pe scurt,

Laura si Buhi cea vesela

Atelier: In doi, cu blandete si curaj…

foto: Claudia Tanasescu, www.claudiatanasescu.com

Ador intrebarile. Ca jurnalist si coach sunt “uneltele” cu care ii ajut pe ceilalti sa isi spuna propria experienta de viata, sa isi constientizeze problemele, dar si solutiile. Asadar, in acest spirit, iti lansez o invitatie la un alt Atelier de life coaching, cu  tema CUPLUL.

Exercitiu de imaginatie:

Imagineaza-ti ca stai fata in fata cu el sau ea. Si va tineti de maini…Cu ochii inchisi sau deschisi…Iar acum apleaca-ti atentia asupra acestor intrebari:

Cum e relatia voastra? Va schimbati, v-ati schimbat? Si cum e schimbarea pentru tine, pentru celalalt?

Cum va tineti de maini? Si cand o faceti ce puneti acolo? Ce ganduri, emotii, stari? Ce mesaje trec prin bratele, degetele impreunate?

Cum te provoaca si totodata cum te trezeste aceasta relatie in care esti? Cum e sa vezi si ce nu iti place? Si cum ar fi daca te-ai imprieteni si cu aceste stari care te provoaca?

Ce e IUBIREA pentru tine, pentru cuplul vostru? E un scop, un capat de drum pe care il bifezi sau sunt aceste brate care merg unele spre altele, cautandu-si mereu calea potrivita de a ajunge la celalalt?

Pana unde esti TU in relatie si unde incepe CONTOPIREA in bratele celuilalt? De ce azi va sunt bratele sus, catre cer, iar maine, jos, inspre pamant?

Ce asteptari, convingeri, credinte ai adus cu tine in aceasta relatie? Si ce inseamna asta pentru “imbratisarea” voastra? E flexibila sau rigida aceasta intalnire dintre voi doi?

Poti sa spui NU in aceasta relatie? Iar Da-ul e da? Sigur?

Stii sa asculti? Il auzi si, mai ales, il intelegi pe celalalt?

Cat loc ti-ai facut in relatie si cat “spatiu” i-ai rezervat celuilalt?

Si, mai ales, cum “hranesti”, zi de zi, aceasta intalnire dintre tine si celalalt?

Tehnicile de lucru

Singur/a sau  insotit/a, atelierul este astfel facut incat sa gasesti raspunsul la aceste intrebari. Ce vei face cu aceste raspunsuri e o decizie care iti apartine.

Cu ce tehnici lucram? Vom lucra ( da, e un pic de lucru :)) cu:

– tehnici din coaching- conturarea a ceea ce ne dorim si intrebarile pentru solutii,

-anumite procese din Programarea Neuro-Lingvistica, special alese pentru aceasta tema ( unificarea partilor si pozitii perceptuale)

-o tehnica pe vizual, care vine din metoda ESPERE, numita “esarfa relationala”.

Da, stiu, suna cam tehnic, dupa intrebarile “frumoase” de mai sus, dar exercitiile in sine sunt usor de aplicat, de inteles, si, cel mai important, te ghideaza inspre un raspuns: cel potrivit tie, cuplului vostru.

Asadar, ne vom “juca”  cu biletele, intrebari, esarfe, diverse obiecte-simbol, pe perechi, in grup sau aplecati inspre noi insine si relatia noastra. Totul cat se poate de practic, cu seriozitate, dar si cu ghidusie- asa cum eu insami as vedea o relatie…in doi.

De ce acest atelier?

Da, stiu, ca strategie de marketing as fi putut sa iti insir muuuulte beneficii, te las insa pe tine sa iti dai un raspuns de ce ai veni la un astfel de atelier. Vei veni pentru ceea ce trebuie sa vii, iar raspunsul il ai deja. E si acesta un exercitiu premergator.

Important!

De precizat, nimeni nu va fi obligat “sa dea din casa” mai mult decat crede ca e confortabil pentru el. Ce va pot spune e ca plecati acasa cu anumite tehnici de self-coaching pe care le puteti aplica voi insiva in intimitatea relatiei voastre. Si tot de precizat aici- de aplicat, doar cu acordul partenerului vostru. Tin la aceasta precizare, iar la atelier veti afla si de ce.

Cu blandete si  curaj.

Tot acest “cocktail” este facut astfel incat sa te centrezi pe ce e important pentru tine si relatia in care esti. Cu blandete si  curaj.

Asadar, serioasa, dar si ghidusa, iti lansez aceasta invitatie :).

Cu mare drag,

Laura D.

Atentionare: coachingul nu este consiliere psihologica. Nu inlocuieste terapiile specifice unor stari precum depresie, anxietate, tulburare bipolara sa.

Coaching-ul se adreseaza zonei de excelenta, de performanta, acelui VREM SA NE FIE MAI BINE.

 Facilitator: Laura Dumbrava, life coach, NLP Practitioner, trainer Social skills, jurnalist

 

 

 

Copilul competent

Interviu cu Raluca Jacono, consilier Familylab

Pe Raluca Jacono am intalnit-o printr-un parinte care merge la cursurile ei. M-a atras titlul workshop-ului pe care il tine periodic si la Timisoara, si anume, “Copilul tau este competent”.
Asa am aflat ca Raluca e consilier de familie in Austria ( pe langa  multe alte formari) si vine in Romania, tara de origine, pentru a promova o noua paradigma in ceea ce priveste relationarea dintre parinti si copii.

Laura Dumbrava: Ce inseamna copil competent, Raluca, din punctul de vedere al Familylab, in a  carei retea lucrezi si tu?

Raluca Jacono: Vreau sa spun din start ca dintotdeauna copiii au fost competenti – doar ca premisele cresterii copiilor de pana acum s-au bazat pe ipoteze false. Datorita cercetarilor recente din neurobilogie si comportamentalism putem  spune insa doua lucruri esentiale in ceea ce priveste competenta copiilor:

in primul rand, copiii se nasc empatici (pana acum se credea ca de la nastere copiii sunt “asociali” si trebuie educati pentru a deveni fiinte sociale) si, in al doilea rand, copiii vor de la natura sa coopereze cu parintii lor, sa ii multumeasca si sa ii faca fericiti pe acestia.

Aceasta perspectiva pune sub semnul intrebarii felul in care definim educatia si cat de sanatos e modul “vechi” de a privi educarea copiilor. E o perspectiva noua nu numai privitoare la felul in care sunt copiii, ci si asupra familiei si a relationarii sanatoase in familie.

L.D.: Daca ar fi sa te referi la proprii tai copii, poti spune ca sunt competenti pentru ca….

R.L.: Copiii mei sunt la fel de competenti ca si toti ceilalti copii: s-au nascut empatici si vor sa coopereze din tot sufletul cu parintii lor. Competenta lor consta totodata in a da un feedback foarte clar prin comportamentul si reactiile lor despre cum se simt in familie si in relatia cu parintii lor . Reactiile copiilor au intotdeauna sens chiar daca adultul nu il intelege sau il catalogheaza a fi lipsit de sens.

Atunci cand copiii inceteaza sa coopereze inseamna ca a intervenit ceva in relatia noastra care ii blocheaza – din punctul asta de vedere copiii mei si ai tai si ai tuturor sunt competenti si semnalizeaza acest blocaj comportandu-se deviant. Intr-un singur lucru nu sunt competenti si au nevoie de adulti: in a prelua responsabilitatatea asupra atmosferei relatiei cu parintii!

Potentialul acesta il au toti copiii si e “zestrea” pe care o aduc cu ei in relatia de familie – din punctul acesta de vedere toti copiii au aceleasi premise in viata. Decisiv e cum relationeaza parintii vizavi de aceasta “zestre”.

L.D.: Ce aduce nou sau diferit Familylab in cresterea copilului?

R.J.: In viziunea noastra, a fi parinte nu poate fi invatat din carti sau cursuri, ci din interactiunea zilnica si dialogul permanent cu propriul copil. Atunci cand parintii devin nesiguri sau exista conflicte, incercam sa ii sustinem in potentialul lor, mai degraba decat de a le puncta greselile – din critica nu putem invata, nici noi, adultii, si nici copiii. Munca noastra e orientata pe acompanierea proceselor de crestere reciproca (adultii si copii deopotriva) si mai putin pe gasirea de solutii sau retete general valabile. Ca o familie sa fie sanatoasa trebuie ca toti membrii ei sa se simta bine – atat copiii, cat si adultii.

L.D.: Cu ce intrebari/ probleme vin parintii la intalnirile pe care le organizezi?

R.J.: Aparent e vorba mereu de aceleasi probleme: refuzul mancarii, mersul la culcare, plecatul la gradinita, rivalitatea dintre frati, agresivitatea, invatarea la toaleta, temele de casa,  banii de buzunar etc.  Iar raspunsurile mele sunt pe cat de diferite de la familie la familie, pe atat de legate de un numitor comun: atunci cand exista asemenea teme de conflict e vorba intotdeauna despre altceva, si anume nu despre tema in sine, ci despre felul in care parintii relationeaza cu copiii privitor la temele respective. Dupa mine nu exista probleme, ci numai fapte in sine.

L.D.: Care sunt cele mai dese stereotipuri/ mituri/ credinte legate de parintit  pe care le intalnesti?

R.J.: Faptul ca atunci cand un copil se comporta asa cum isi doresc adultii (e “cuminte”, isi face temele, e politicos etc.) e vazut a fi meritul parintilor, iar atunci cand face greseli sau are un comportament deranjant e vina copilului si trebuie “reparat”. Jesper Juul, dascalul meu si fondatorul Familylab, imi spunea: parintii sunt modele pentru copiii lor, bune si rele – de la ambele putem invata – nimeni nu poate fi model pozitiv 24 de ore din 24, dar e important sa stim ca suntem responsabili pentru exemplul pe care il dam.

L.D.: Ce feedback ai de la parintii care participa, feedback dat atat in timpul cursului, cat si dupa?

R.J.: Imi place sa aud feedbackurile “bune” – si asta e o ramasita a orgoliului meu copilaresc. Daca vreau sa invat ceva cu adevarat, atunci ii ascult si invit sa imi dea feedback pe parintii care nu par foarte convinsi de ceea ce le spun. Cele mai fericite cazuri sunt desigur parintii care imi scriu ca ceea ce au trait la curs sau intr-o consiliere le-a schimbat viata. Exista pentru mine o satisfactie enorma in a da altora ceea ce am invatat la randul meu!

L.D.: Ai doi copii…privind in urma, dar si in fata, cum esti tu acum ca parinte, ca ai avut ocazia de a lucra in acest sistem si implicit de-a adopta anumite valori promovate de Familylab?

R.J.: Il cunosc pe Jesper Juul si munca sa de dinainte de a deveni mama si m-am aliniat acestor valori profund umane traindu-le si in viata de cuplu. Nu e vorba de o metoda anume sau de o tehnica de comunicare,ci mai degraba, despre o alegere de viata – noi o numim echidemnitate.

Nu cred ca sunt o mama mai buna decat altele numai pentru ca fac munca pe care o fac, stiti cum e cu cizmarul care umbla cu pantofii rupti… Fac greseli, cel putin 20 pe zi si exact asa si trebuie sa fie. Deunazi am intrebat-o pe fetita noastra mai mare, are 6 ani: “ce gasesti tu cel mai groaznic la mama ta?” Si am primit cel mai bun feedback! O alta data, fetita noastra mai mica mi-a spus  ca sunt proasta pentur ca i-am refuzat o pofta. I-am raspuns “sper ca o sa supravietuiesti sa ai o mama proasta in urmatorii 16 ani”. Nu ma gandesc la a fi o mama buna sau perfecta, ci mai degraba la ce pot face atunci cand unul din membrii familiei noastre e nefericit cu mine asa cum sunt.

Am asistat la multe discutii despre “mama buna” / “mama rea” si sincera sa fiu, nu le-am inteles niciodata. Cel mai sigur barometru pentru parentingul personal ne sunt copiii proprii si cum ne percep ei. Daca suntem parinti cu adevarat buni, ii invitam sa ne spuna ce cred despre noi fara sa ne scuzam pentru ceea ce suntem, fara sa ii convingem ca perspectiva lor asupra noastra e gresita.

Ce ma face insa sa fiu relaxata ca mama e siguranta de a lucra in aceasta retea, unde am un acces excelent la informatii si stiu pe cine pot sa sun atunci cand am nevoie la randul meu  de ajutor.

L.D.: Multumesc, Raluca.

 

 

 

Cum decurge o sedinta de coaching

Ma intalnesc cu clientii la Atelierele de Life Coaching pe care le sustin periodic, in sistem de module, sau in sedinte individuale.

In articolul de fata as vrea sa ne uitam un pic prin “gaura cheii” si sa va povestesc ce se intampla intr-o sedinta individuala. De obicei, ma intalnesc fata in fata, se poate si pe Skype, regulile fiind aceleasi, doar ca ne vedem prin intermediul monitorului.

In mare, ar fi cativa pasi:

Programarea intalnirii
O data stabilita intalnirea prin telefon sau e-mail, si facuta programarea la sediu, ramane sa ne vedem la ora convenita.
Luam loc in fotolii si…incepem.

Stabilirea cadrului de desfasurare a sedintei
La inceput, daca este la prima intalnire, il informez despre cum se desfasoara o sedinta de coaching: durata– aproximativ o ora, conditiile de plata, despre ce este coaching-ul si despre ce nu este ( am avut clienti care in paralel faceau si psihoterapie, de exemplu; coaching-ul nu acopera aceasta zona, iar clientul trebuie sa stie asta de la bun inceput), care este responsabilitatea lui in acest tip de relatie si implicit in a-si asuma rezolvarea obiectivelor samd.

Conturarea obiectivului
Aici depide daca e la prima intalnire sau a mai fost si la altele. La prima sedinta incepem sa conturam care este nevoia lui, de ce a venit, ceea ce se numeste “conturarea obiectivului”, pe ce urmeaza sa lucram. S-ar putea- si constat ca in majoritatea cazurilor- clientul sa nu fie foarte explicit in ceea ce doreste. Simte ca nu e in regula ceva intr-o anume zona din viata sa, dar nu reuseste sa realizeze unde e problema. Tocmai de aceea, coaching-ul a dezvoltat o serie de tehnici prin care clientul este ajutat sa isi contureze obiectivul care este cel mai important.

Verificarea obiectivului
De ce e important acest pas? Sa ne imaginam ca vrei sa mergi in concediu ( ma folosesc acum de o metafora, cu toate ca si decizia de a “baga” 2000 de euro- sa zicem- intr-un concediu poate fi discutata cu un coach :)) Aceasta este nevoia ta. Nu stii insa unde ar fi “concediul” ideal. Cu ajutorul coach-ului afli care e “destinatia”, iar mai apoi, tot ghidat, poti afla cum ajungi acolo. Daca vii si spui “Vreau la mare!” si incepeti sa lucrati pe “cum sa ajungeti” la Mamaia- adica, deja ajungeti sa discutati despre solutii– cand tu vrei de fapt, la munte, e cronofag si ineficient. De aceea sunt importante definirea si verificarea obiectivului: pentru eficienta in primul rand si focusare pe ceea ce e relevant.

Schimbarea obiectivului
Da, se poate ca in aceeasi sedinta sau la urmatoarea, clientul sa vina cu un alt obiectiv. E in regula, cateodata se dezvaluie ca foitele de ceapa, rand pe rand. Important este sa se ajunga, pana la urma, respectand ritmul clientului, la ceea ce e important pentru el. ( la conturarea obiectivului voi mai reveni deoarece e “piesa de rezistenta” in reusita unei sedinte de coaching, din punctul meu de vedere).
In acest ”tablou” coach-ul il dirijeaza, ghideaza, in a-si contura acest obiectiv. Nu poate sa spuna in locul clientului “Eu asta as face…”. Trebuie insa sa verifice daca intr-adevar ceea ce spune este si ce isi doreste si poate sa faca.

Planul de actiune
Daca obiectivul e conturat deja- s-au stabilit inclusiv posibilii “sabotori”, adica ceea ce ar impiedica trecerea la fapt- se discuta planul de actiune, cum poate sa realizeze ceea ce isi doreste. In cazul coaching-ului, specific lui, este focusarea pe solutii, pe viitor…, pe ce functioneaza deja si ar mai putea functiona. Si aici sunt o serie de intrebari specifice acestei tehnici.

Ce mai iau in calcul este gradul de motivatie al clientului, nivelul schimbarii, adica daca a mai incercat sa faca ceva, este constient de problema sa, a mai avut tentative de a o rezolva. (Acesta insa, e subiectul altui articol).

Acordul clientului
Mai apoi, daca e stabilit planul de actiune- dar asta, subliniez inca o data depinde in ce stadiu e clientul cu problema sa- se bate palma pentru implementarea solutiei si se stabilieste daca clientul mai are nevoie de ghidaj in continuare. Daca da, se stabileste punctual urmatoarea intalnire, iar daca el crede ca se descurca singur, cu atat mai bine, scopul coaching-ului fiind acela de a-l ajuta pe client sa nu mai aiba nevoie de ajutorul tau. Asadar, misiune indeplinita.

Cu ce probleme vin clientii
Ma voi referi acum la sedintele de life coaching, adica la ceea ce face eu ( exista mai multe tipuri de coaching, probabil ati auzit, de exemplu, de executive coaching)
Cu ce probleme/ obiective/ nevoi vine clientul: relatia cu partenerul de cuplu ( relatia e disfunctionala, vrea o imbunatatire, vrea sa se desparta), relatia cu copilul ( e disfunctionala, vrea sa devina un parinte mai bun, sa gestioneze mai bine anumite situatii), cariera ( vrea sa isi schimbe locul de munca si e indecis, nu mai e multumit de locul de munca, nu se mai intelege cu colegii sau superiorii, vrea sa isi dezvolte propria afacere, vrea sa urmeze o anumita forma de scolarizare), relatia cu parintii proprii ( imbunatatirea relatiilor existente, o mai buna intelegere a lor).

Tehnicile de lucru
La ce tehnici apelez: ca formare, am la baza coaching cu NLP, adica, fac o “combinatie”- adaptata fiecarui client in parte- intre tehnicile de coaching si cele din Programarea Neuro- Lingvistica. De asemenea, avand in spate mai multe cursuri si implicit, modele de abordare a unei probleme, ma folosesc de ele atunci cand e cazul ( de exemplu, o tehnica draga mie care vine din metoda ESPERE este “esarfa relationala”).

Intr-o singura sedinta de coaching clientul poate sa treaca prin toti pasii de mai sus. Sau se poate discuta mai mult pe conturarea obiectivului, sau, daca e la o sedinta ulterioara, se discuta planul de actiune…, sau cum sa nu mai ajunga la o recidiva a problemei.

Sunt mai multe detalii de luat in calcul, am vrut doar sa va arat, in mare, cum se poate desfasura o intalnire intre un client si coach. Daca mai aveti intrebari, cu drag va raspund.

Vreau alt job, dar raman cu tine!

 Scris de Laura Dumbrava

Situatii si situatii…
Unul dintre subiectele care apar cel mai adesea in discutiile individuale sau de grup cu clientii e cel legat de “job”. In mare, le-as incadra in 4 situatii.

1. Nu ii mai place ceea ce face, e in faza de …”avarie”, dar parca ar mai sta la actualul loc de munca.
2. Vrea sa isi schimbe locul de munca, a fost la cateva interviuri, dar inca ezita in a face pasul decisiv.
3. Vrea sa avanseze sau sa isi imbunatateasca anumite competente profesionale. E interesat de zona de excelenta.
4. Vrea sa stie cum poate sa gestioneze anumite conflicte la locul de munca.

Angajat si angajator, administrator de relatie
Inainte de a le lua pe rand, as vrea sa iti imaginezi relatia cu job-ul ca pe o relatia cu o persoana, cu cineva care sta  in fata ta. Poti chiar sa auzi un dialog. Esti A, iar serviciul e B. Intre voi e o relatie in care puneti la comun ceva, vin mesaje atat dinspre tine, cat si dinspre el. Administrati o relatie. De asemenea, de tinut cont, ca la fel ca orice relatie, aceasta este intr-o anumita dinamica, se schimba si, daca azi poti fi in situatia 3 din enumerarea de mai sus, saptamana viitoare poti sa ajungi sa iti doresti sa pleci de la locul de munca respectiv.
O data ce ti-ai creat aceasta imagine in minte ( v. si foto) sa le luam pe rand. In articolul de fata ma opresc la prima situatie.

Situatia 1.
E cel mai “naspa” loc de munca, dar aici raman…deocamdata.

Locul de munca e de vina!
In aceasta situatie, la inceputul discutiei, A incepe, de obicei, prin a da vina pe locul de munca, adica pe B. B este de vina ca salariul e mic, ca nu are aer conditionat, ca e multa birocratie…B si numai B e de vina.

Vreau ca locul de munca sa se schimbe!
Bun, ce e de facut cu acest B? De obicei, il intreb pe A in ce masura, cat la suta ca procent, tine de el sa il schimbe pe B? Si daca raspunsul este “da”, este aceasta o garantie a faptului ca relatia va merge, astfel incat serviciul sa devina cel mai dorit? Poti aici sa iti imaginezi o intrebare de genul: Ok, vrei sa iti schimbi…sotia ( adica pe B)? In ce masura poti sa o schimbi si daca ea se schimba, cuplul vostru va fi unul mai fericit?

Orice mi-ar spune cineva- si aici respect si accept ca exista si alte puncte de vedere-, oricui vrea si tine sa imi spuna ca vrea, cu ajutorul meu, cel putin, sa schimbe pe cineva, ii spun ca EU nu pot. Nu am acest drept de a schimba pe cineva, asadar, nici pe B.
Da, dar seful este un “capcaun”, sistemul e haotic, colegii fac “bisericute”, cum sa nu il schimb?!
Nu, nu poti, decat daca vine B sa iti ceara acest lucru.

Dar atunci, ce pot…?
Poti sa schimbi relatia cu el pe “bucatica” ta, adica, de la punctul A pana la jumatate. Mai incolo e “domeniul” lui. Pe partea lui poti intra doar cu acordul sau la cererea lui. Daca nu ai acest acord, ajungi sa te lupti cu morile de vant.

Fiecare e responsabil de “bucatica”lui.
Ce pot sa spun aici, este ca si A si B sunt responsabili pentru cum merge relatia. Daca la lucru, e un sef care a scapat lucrurile de sub control, A poate sa reactioneze fie printr-o supracooperare– va face si treaba altora, de exemplu, ajungandu-se la o suprasolicitare, care oricum nu va fi recunoscuta si apreciata, fie nu va mai coopera si se va retrage, defensiv, in alte activitati “ de umplutura”, ca sa isi ia si el un salariu. Cred ca aici ai recunoscut deja niste…colegi, bagati in o suta de proiecte si obedienti sau “oita neagra” a firmei, acestea fiind de fapt, amandoua, o forma de raspuns la aceeasi situatie: anarhia din firma.

Ce beneficii ai in aceasta relatie?
Tot aici, as vrea sa ma asigur si care sunt “beneficiile” pentru care A mai sta cu B. Sau B cu A. A se bucura de un salariu bunicel, siguranta postului, program flexibil, masina de serviciu, cum si B il tine pe A cu salariul minim pe cartea de munca, se foloseste de competentele lui profesionale. Toata lumea pare castigata, dar nimeni nu e fericit…

Cum sabotezi relatia cu job-ul?
De asemenea, vreau sa aflu, si aici clientul nu realizeaza intotdeauna “la rece”, cum el insusi, A, ajunge sa saboteze aceasta relatie cu B, de genul: refuza sa mai indeplineasca anumite sarcini de serviciu, isi ocoleste colegii sau se cearta cu ei, ajunge sa se imbolnaveasca.
Cum si dinspre B pot veni mesaje toxice, de genul: penalizari, supraincarcare cu diferite sarcini de serviciu, cerinta de a sta peste program, inflexibilitate, amanarea in luarea deciziilor, management defectuos samd.
Toate aceste mesaje se schimba intre A si B, de obicei zilnic, si, pur si simplu, erodeaza legatura dintre cei doi.

Sa recapitulam un pic:
A si B sunt responsabili de gestionarea unei relatii.
A nu il poate schimba, direct cel putin, pe B.
Atat A, cat si B, pot trimite unul spre altul mesaje toxice, nocive.
Atat A, cat si B, mai pastreaza aceasta relatie deoarece exista niste beneficii.
A raspunde intr-un anumit fel la mesajul lui B, cum si B raspunde la mesajul lui A, sabotandu-se reciproc.

Ce am de facut?
In mare, cam acesta este nivelul MACRO al relatiei. O data conturat cadrul, culese datele problemei, A poate sa vada ce poate el sa faca pe jumatatea lui de relatie si sa decida care sunt pasii pe care ii poate face, in DETALIU.
Asadar, poti sa verifici:
• care iti sunt limitele,
• ce poti sau nu poti negocia,
• ce doresti cu adevarat de la acest loc de munca, acum sau in viitorul apropiat,
• in ce masura dorinta ta poate fi pusa in practica in conditiile existente,
• alte alternative la actualul loc de munca,
• daca si cat esti dispus sa iti asumi ca faci ceva ce nu iti place,
• daca apreciezi si ceea ce totusi functioneaza.

Detaliile tin deja de “povestea” proprie a fiecaruia. Si fiecare isi da un raspuns.
Daca ai si tu un raspuns sau o intrebare le poti lasa la comentarii. Articolul e deschis, pentru ca o situatie nu e la fel ca alta.

Iti multumesc si …job usor iti doresc!
Cu drag, Laura