schimbare

Despre etapele schimbarii. Iar

scris de Laura Dumbrava

sau cu piciorul rupt la…coach.

Adesea ma joc cu metafore, comparatii, alegorii. Da, suna ca la ora de limba romana. Creierul nostru stie insa sa se foloseasca foarte bine de simboluri, asadar, mizez pe asta si pe…intelegerea ta. Ideea e ca vreau sa fiu cat mai explicita si mai putin tehnica astfel incat sa intelegi ce cauta un picior rupt la… coach si nu la ortoped. De fapt, as vrea sa intelegi care sunt etapele schimbarii si de ce “retete” incercate de altii si propuse tie, cateodata functioneaza si altadata, nu.

Frectie la picior de lemn

Cu siguranta ai citit, auzit si ti s-a spus, cand erai cu garda jos: Daca vrei, poti! Nu te mai plange atata! Stiu ca esti in stare!

Ma raportez acum la client ca la un pacient care si-a rupt piciorul. Hai sa facem comparatia aceasta, sa avem o problema cat mai evidenta si mai acuta.

Daca esti jos, cu piciorul rupt, degeaba iti spun  hai ca poti, stii sa mergi.

Toate la timpul lor

Unde voiam, de  fapt, sa ajung: cand ni se intampla ceva, avem nevoie de un anumit timp in care sa ne obisnuim cu schimbarea. Creierul nostru trebuie sa inteleaga ca s-a intamplat ceva.

Mai apoi, avem nevoie de aceasta “jelire” a unei pierderi…mi-am rupt piciorul, ma doare, ce ma fac, nu mai ajung la lucru, nu mai joc fotbal etc. Da, aici pot interveni prietenii si sa spuna: Las’ ca te odihnesti mai mult, scapi de lucru, iti dam autografe pe gips.  Iar tu, in tine, spui NUUU! ( un mesaj implicit,  apropo de accident, ar fi un posibil mesaj al corpului de genul: “Buna, e timpul pentru un time-out.”).

Care e situatia, de fapt

Ca la doctor, si la coach, trebuie vazut care e situatia pacientului, pentru ca unuia cu piciorul rupt nu ii poti spune ca in Biblie, Ridica-te si mergi.

Asadar, cand un prieten va solicita ajutorul, verificati cat de rau e. Poate  are doar nevoie de un umar pe care sa planga, stiind clar amandoi ca nu prea aveti ce face in acel moment. Iar a-i da o carte cu “cum sa umbli”- aici ma refer la tot felul de articole, filme, carti motivationale ( pe aici intru si eu)- e ca si cum i-ai da ceai de musetel sa ii indrepti oasele. E gustos, dar nu ajuta. Si asta pentru ca el are alte nevoi. A nu se intelege ca nu are nevoie de inclusiv ce scriu eu acum, aici.  Are, dar depinde CAND, in ce stadiu al schimbarii, ajung astfel de informatii la el. Veti intelege imediat la ce ma refer.

In primul rand, are nevoie de o confirmare, constientizare, a faptului ca are o problema. Eu de aici plec. Verific in ce stadiu este, pentru ca in functie de acest stadiu, “prescriu” si “medicamentul”.

Ce verific printre altele este gradul de motivatie. Daca e motivatie, cata e -o si cuantific-, putem vorbi de schimbare, daca nu, putem sta de vorba, pur si simplu. E si asta o etapa si e nevoie de asta!!! Aici, varianta  “suna un prieten”, mai ales unul care stie sa te asculte, e cea mai buna cateodata. (Atentie insa la a nu-l “polua” pe celalalt. Isi are si el problemele lui- dar acesta e deja alt subiect de articol).

Care ar fi aceste stadii ale schimbarii:

1. Nu am absolut nicio problema. Cine si-a rupt piciorul…? Eu? Nu eu…

2. Constientizez, realizez, cu sau fara diagnostic de la “specialist”, ca am o problema. Piciorul meu e rupt.

3. Conturez deja un plan cu ce fac in aceste conditii.

4. Am deja piciorul in ghips, imi doresc sa ma fac bine.

5. Faza de recadere, s-ar putea sa mai imi rup piciorul deoarece am acum o predispozitie, o sensibilitate.

Despre aceste etape ale schimbarii am mai scris. Aici gasesi un articol in care am explicat fiecare faza. Ceea ce voiam azi sa punctez ( repunctez) este sa il tratam pe celalalt in functie de stadiul in care e cu schimbarea. Adica, sa nu dam sfaturi necerute, sa nu il agasam  cu Hai ca poti! sau, mai rau, Esti incapatanat, imi faci in ciuda, numai asa vrei!

No way! Lucrurile nu sunt doar albe sau negre. Sunt in…trepte!

Dupa ce ai citit toate acestea, te rog fa-ti un mic test si raspunde-ti la urmatoarele intrebari:

  1.  Ce e in mine, ce anume ma deranjeaza cand X imi spune ca ar fi bine sa fac o schimbare? Draga mea, ar fi bine sa inveti sa fii mai temperata!
  2.  Cum ii raspund si cat de tare ma deranjeaza intrebarea lui, sau, de  fapt, indemnul lui de-a ma schimba? Ahaa, adica nu ii place cum sunt…si oare cum sa ma schimb, am mai incercat de atatea ori sa fiu calma…
  3.  Cum restitui astfel de “invitatii” din partea altora la schimbare? Ii spun deschis ca sunt ok asa cum sunt, ca nu vreau sa ma schimb, ca am intentia, ca nu accept sfaturi de la altii…

Daca mai ai intrebari sa imi pui, sunt aici.

Cu drag,

Laura

Atentie, coach la dieta :)!

Am inceput o cura de slabire. Nu despre ea in sine as vrea sa va povestesc, ci despre cum poate ajuta coaching-ul intr-o astfel de situatie.

Fisa clientului:

Clientul: Laura
Problema:  x0 kilograme in plus ( adica multe)
Obiectiv: de ajuns la Z kilograme
Stadiu al schimbarii acum: in actiune
Nivelul motivatiei: foarte inalt
Tehnica de abordare: stadiile schimbarii, modelul Prochascka si DiClemente (nu acesta e numele curei)

(Obs: Mi-as dori ca fiecare client care vine la mine sa fie in acest stadiu, adica pe cai, sa vrea sa mute muntii, dispus sa faca, sa dreaga. Atentie insa! Nu etapa aceasta este cea mai dificila. Povestim mai jos despre toate cele.)

Un pic de teorie. (Calorii zero, consumati cu incredere)

Care sunt etapele schimbarii? Intamplator sau nu ( bineinteles ca eu as spune ca nu e intamplator), am inceput cura concomitent cu atelierul Focus pe schimbareDar schimbarea a inceput inainte de a incepe…cura.

Cum adica?

Hai sa va povestesc despre un tip de coaching drag mie- aparent cam arid- dar de la el plec in orice (sau aproape orice) discutie cu clientii cand vine vorba de nevoia lor de schimbare, adica iau in considerare in ce faza a schimbarii sunt.
Acum ma iau insa drept client pe mine insami. Asadar, self coaching.

Deci, va voi enumera acum etapele schimbarii, dupa asa-numitul model Prochascka si DiClemente, aplicandu-l pe mine. Clar si declarat, rostul articolului de fata este, printre altele, sa identificati si voi stadiul in care va aflati in ceea ce va priveste, fie ca e vorba de a face o schimbare in alimentatie, stil de viata, comportament, intr-o relatie anume samd.

1. Precontemplare. In aceasta faza clientul nici macar nu realizeaza ca are vreo problema si nici nu face nimic pentru a provoca vreo schimbare.
Cam asa eram eu dupa ce am nascut si, desi aveam peste 20 de kilograme in plus, acestea nu erau o prioritate.
In aceasta faza, motivatia era foarte scazuta, ca sa nu spun inexistenta.
Ce am facut…totusi, am luat in considerare si la cunostinta- de parca era greu :))) ca sunt cam multe kilograme in plus si nu mai incap in haine.

Asadar, verificati in ce masura va deranjeaza ceva ce altii spun ca nu e ok la voi. Si aici nu ma refer numai la kilograme in plus. ( De exemplul cu dieta ma folosesc ca sa va fac cunostinta de fapt, cu o alta “unealta “ din coaching). Daca pentru voi e in regula, in aceasta faza nu veti face nimic sa schimbati ceva.

Explorati totusi consecintele lui a nu face nimic. Daca va simtiti confortabil cu aceasta decizie, pe raspunderea voastra, asta e. Aici sunteti si…punct. Deocamdata.

2. Contemplare. Dupa cateva saptamani de la nastere, m-am trezit ca vreau sa ies in oras, la socializare si ca nu mai incapeam decat in hainele cu…burtica. Am bombanit si mi-am propus sa ma gandesc sa fac ceva, atat cat imi permitea si faptul ca alaptam. Mi-am luat un abonament la sala, cochetam asadar cu schimbarea, incercam sa fac ceva, fara a fi insa foarte hotarata. Nici nu am fortat lucrurile. Nivelul motivatiei era pe curba ascendenta.

3.Pregatire Faza aceasta o vizualizez cam asa: un atlet care se pregateste sa ia startul. E “pe locuri, fiti gata…”. Ce ati putea incerca in aceasta faza, de va recunoasteti ca fiind aici: identificati obstacolele, dar si suportul/ ajutorul din afara. De asemenea, daca ar fi sa faceti o schimbare ( si repet, nu ma refer doar la o cura de slabire) verificati pe ce va puteti baza, poate in experienta personala ati mai trecut prin ceva asemanator. Bucurati-va de acesti primi pasi si luati-i in considerare ca pe un fel de antrenament, nu ca pe niste esecuri ( ca nu ati fost in stare sa faceti marea schimbare). Toate la timpul lor.

 Asa, si sa revin la clientul nostru. Perioada aceasta de pregatire s-a tooooot lungit. Iar din seria “sa incercam marea cu degetul”, intr-o zi, am intrat si intr-un grup de suport din social medial, intitulat sugestiv “La dieta”. Clar, schimbarea era in aer. Am stat aici vreo luna pe margine fara insa a trece la actiune…

Pana intr-o zi de- ati ghicit- luni 🙂

4.Actiune: …cand mi-am zis “Gata! De azi sunt pregatita”!

Recunosc, habar nu aveam cum voi face de data aceasta, mai ales ca intotdeauna am slabit facand sport si mai putin umbland la oala cu mancare. De data aceasta insa, eram  decisa sa primesc ce venea inspre mine deoarece stiam ca am un aliat de nadejde: MOTIVATIA!!!  Scriu cu litere mari, bolduite, semne de exclamatie. Fara ea nu am ce sa fac…de vreau sa fiu silfida.

Asa, si concret, povestea mea: intru in grup, dau peste cineva care povestea despre o dieta, o “check-uiesc” rapid, vad ce presupune in prima faza si imi zic “asta e de mine”!

Repet, si repet, si repet! Nu as fi luat aceasta decizie daca nu as fi fost motivata, daca nu as fi fost pregatita, dispusa sa fac schimbari importante in viata mea: de la a-mi schimba comportamentul de cumparator ( sa nu mai iau prostioare), pana la a-mi educa papilele cu cafeaua fara zahar, micul dejun fara paine cu unt si party-urile fara tort…ca sa nu mai spun ca trebuie sa fac si miscare. Iar “reteta” schimbarii imi arata negru pe alb: cateva luni!

Imi asum? Da. Se poate intampla sa renunt? Da. Iau in considerare si beneficiile ( am slabit deja 3 kilograme), dar si obstacolele– ca vin pofte fel de fel, ca sunt obosita, ca nu mai am chef pur si simplu, da o banala raceala peste mine.

5.Mentinere: Precum scriam in “fisa” de la inceputul articolului, sunt in faza de actiune. Faza de mentinere urmeaza peste cateva saptamani, o data ce am atins obiectivul ales- cand va trebui sa am grija sa mentin schimbarea. Din punctul meu de vedere- si, cu siguranta nu numai al meu, aici e marea provocare. Cum sa mentin schimbarea? Ce m-ar mai ajuta aici?

Trei aspecte as lua aici in considerare. In primul rand, motivatia ramane in topul aliatilor ( si oricat de frivol ar suna, promisiunea unui shopping cred ca m-ar motiva). Mai apoi, faptul ca sunt intr-un grup de suport ( chiar doua :)), sigur ma va ajuta. Si, nu in ultimul rand, trebuie sa iau in calcul si o posibila recidiva, iar intrebarea ar fi: Ce s-ar putea intampla cel mai rau?

Ok, sa nu aruncam cu drobul de sare…oricum, “prevazatori”,  autorii acestui model au prevazut si faza de…

6.Recadere: Da, pot sa iau in considerare si aceasta etapa. Cura respectiva chiar pune un accent foarte mare pe mentinere si implementarea schimbarii- de aceea cu siguranta am si ales-o- dincolo de unele dezavantaje ( ca nu exista inca dieta cu chipsuri). Asadar, avea in vedere recaderea. Mai corect spus, ce sa faci ca sa nu ajungi la recadere.

Ce “unelte de lucru” ( sa nu le spun de lupta) as avea aici: in primul rand ar trebui sa verific ce s-a intamplat, care au fost “sabotorii” de nu m-am tinut de cura: factori interni, externi, ceva ce a tinut strict de o decizie personala sau si ceva din anturajul meu a contribuit la aceasta recidiva. Nu spun ca s-ar putea sa dau  vina pe altii, dar, de exemplu, chiar iau in considerare ca, daca din anumite motive medicale aceasta schimbare nu e una sanatoasa pentru mine, sa renunt la ea.

Ce as mai verifica aici: nivelul de motivatie. Again. Si as mai lua in considerare alte “cai de atac”, pe principiul daca vrei sa ajungi la un rezultat diferit, fa altceva…diferit.

Ce sa va mai spun? Ca mai trisez? Ca mai trag nu numai cu ochiul la o leguma cand reteta zice clar ca nu? Nu ma “stresez” asa de tare…vad ca s-au dus 3 kilograme si prefer sa iubesc aceasta schimbare care va trebui sa devina un modus vivendi. Incrancenarea si invinovatirea nu mi-ar aduce mari beneficii…iar Mall-ul e deschis in fiecare zi. Ca deh, va trebui sa imi schimb garderoba.

Schimbare usoara va doresc, indiferent unde va fi sa o faceti.

Cu drag, Laura

Vreau alt job, dar raman cu tine!

 Scris de Laura Dumbrava

Situatii si situatii…
Unul dintre subiectele care apar cel mai adesea in discutiile individuale sau de grup cu clientii e cel legat de “job”. In mare, le-as incadra in 4 situatii.

1. Nu ii mai place ceea ce face, e in faza de …”avarie”, dar parca ar mai sta la actualul loc de munca.
2. Vrea sa isi schimbe locul de munca, a fost la cateva interviuri, dar inca ezita in a face pasul decisiv.
3. Vrea sa avanseze sau sa isi imbunatateasca anumite competente profesionale. E interesat de zona de excelenta.
4. Vrea sa stie cum poate sa gestioneze anumite conflicte la locul de munca.

Angajat si angajator, administrator de relatie
Inainte de a le lua pe rand, as vrea sa iti imaginezi relatia cu job-ul ca pe o relatia cu o persoana, cu cineva care sta  in fata ta. Poti chiar sa auzi un dialog. Esti A, iar serviciul e B. Intre voi e o relatie in care puneti la comun ceva, vin mesaje atat dinspre tine, cat si dinspre el. Administrati o relatie. De asemenea, de tinut cont, ca la fel ca orice relatie, aceasta este intr-o anumita dinamica, se schimba si, daca azi poti fi in situatia 3 din enumerarea de mai sus, saptamana viitoare poti sa ajungi sa iti doresti sa pleci de la locul de munca respectiv.
O data ce ti-ai creat aceasta imagine in minte ( v. si foto) sa le luam pe rand. In articolul de fata ma opresc la prima situatie.

Situatia 1.
E cel mai “naspa” loc de munca, dar aici raman…deocamdata.

Locul de munca e de vina!
In aceasta situatie, la inceputul discutiei, A incepe, de obicei, prin a da vina pe locul de munca, adica pe B. B este de vina ca salariul e mic, ca nu are aer conditionat, ca e multa birocratie…B si numai B e de vina.

Vreau ca locul de munca sa se schimbe!
Bun, ce e de facut cu acest B? De obicei, il intreb pe A in ce masura, cat la suta ca procent, tine de el sa il schimbe pe B? Si daca raspunsul este “da”, este aceasta o garantie a faptului ca relatia va merge, astfel incat serviciul sa devina cel mai dorit? Poti aici sa iti imaginezi o intrebare de genul: Ok, vrei sa iti schimbi…sotia ( adica pe B)? In ce masura poti sa o schimbi si daca ea se schimba, cuplul vostru va fi unul mai fericit?

Orice mi-ar spune cineva- si aici respect si accept ca exista si alte puncte de vedere-, oricui vrea si tine sa imi spuna ca vrea, cu ajutorul meu, cel putin, sa schimbe pe cineva, ii spun ca EU nu pot. Nu am acest drept de a schimba pe cineva, asadar, nici pe B.
Da, dar seful este un “capcaun”, sistemul e haotic, colegii fac “bisericute”, cum sa nu il schimb?!
Nu, nu poti, decat daca vine B sa iti ceara acest lucru.

Dar atunci, ce pot…?
Poti sa schimbi relatia cu el pe “bucatica” ta, adica, de la punctul A pana la jumatate. Mai incolo e “domeniul” lui. Pe partea lui poti intra doar cu acordul sau la cererea lui. Daca nu ai acest acord, ajungi sa te lupti cu morile de vant.

Fiecare e responsabil de “bucatica”lui.
Ce pot sa spun aici, este ca si A si B sunt responsabili pentru cum merge relatia. Daca la lucru, e un sef care a scapat lucrurile de sub control, A poate sa reactioneze fie printr-o supracooperare– va face si treaba altora, de exemplu, ajungandu-se la o suprasolicitare, care oricum nu va fi recunoscuta si apreciata, fie nu va mai coopera si se va retrage, defensiv, in alte activitati “ de umplutura”, ca sa isi ia si el un salariu. Cred ca aici ai recunoscut deja niste…colegi, bagati in o suta de proiecte si obedienti sau “oita neagra” a firmei, acestea fiind de fapt, amandoua, o forma de raspuns la aceeasi situatie: anarhia din firma.

Ce beneficii ai in aceasta relatie?
Tot aici, as vrea sa ma asigur si care sunt “beneficiile” pentru care A mai sta cu B. Sau B cu A. A se bucura de un salariu bunicel, siguranta postului, program flexibil, masina de serviciu, cum si B il tine pe A cu salariul minim pe cartea de munca, se foloseste de competentele lui profesionale. Toata lumea pare castigata, dar nimeni nu e fericit…

Cum sabotezi relatia cu job-ul?
De asemenea, vreau sa aflu, si aici clientul nu realizeaza intotdeauna “la rece”, cum el insusi, A, ajunge sa saboteze aceasta relatie cu B, de genul: refuza sa mai indeplineasca anumite sarcini de serviciu, isi ocoleste colegii sau se cearta cu ei, ajunge sa se imbolnaveasca.
Cum si dinspre B pot veni mesaje toxice, de genul: penalizari, supraincarcare cu diferite sarcini de serviciu, cerinta de a sta peste program, inflexibilitate, amanarea in luarea deciziilor, management defectuos samd.
Toate aceste mesaje se schimba intre A si B, de obicei zilnic, si, pur si simplu, erodeaza legatura dintre cei doi.

Sa recapitulam un pic:
A si B sunt responsabili de gestionarea unei relatii.
A nu il poate schimba, direct cel putin, pe B.
Atat A, cat si B, pot trimite unul spre altul mesaje toxice, nocive.
Atat A, cat si B, mai pastreaza aceasta relatie deoarece exista niste beneficii.
A raspunde intr-un anumit fel la mesajul lui B, cum si B raspunde la mesajul lui A, sabotandu-se reciproc.

Ce am de facut?
In mare, cam acesta este nivelul MACRO al relatiei. O data conturat cadrul, culese datele problemei, A poate sa vada ce poate el sa faca pe jumatatea lui de relatie si sa decida care sunt pasii pe care ii poate face, in DETALIU.
Asadar, poti sa verifici:
• care iti sunt limitele,
• ce poti sau nu poti negocia,
• ce doresti cu adevarat de la acest loc de munca, acum sau in viitorul apropiat,
• in ce masura dorinta ta poate fi pusa in practica in conditiile existente,
• alte alternative la actualul loc de munca,
• daca si cat esti dispus sa iti asumi ca faci ceva ce nu iti place,
• daca apreciezi si ceea ce totusi functioneaza.

Detaliile tin deja de “povestea” proprie a fiecaruia. Si fiecare isi da un raspuns.
Daca ai si tu un raspuns sau o intrebare le poti lasa la comentarii. Articolul e deschis, pentru ca o situatie nu e la fel ca alta.

Iti multumesc si …job usor iti doresc!
Cu drag, Laura