Creative coaching

Atelier linistit-creative coaching

Cum e cand te auzi, cum e cand esti ascultat?

In liniste, constient, fara a fi judecat, pentru ceea ce spui, gandesti, simti?

Cum arata linistea pentru tine si ce se intampla cand in sfarsit, iti faci timp si te asezi, la adapost de zgomotul de afara, de marunte probleme, de nervi si alte “nebuneli”?!

Cum ar fi sa experimentezi aceasta intalnire cu tine, pentru ca  asta se va intampla la acest atelier.

De data aceasta eu nu iti mai dau tema, ci forma. Te voi lasa pe tine sa torni, ca intr-o pahar gol, ceea ce ai tu nevoie sa pui. Pentru tine, pentru ceea ce se intampla cu tine acum.

De ce sa vii la acest atelier?

Pentru a face cunostinta cu coaching-ul ca tehnica de lucru, dar si ca mod de interactiune cu tine si ceilalti.
Pentru a gasi raspunsuri la problemele tale.
Pentru a descoperi si constientiza care este potentialul tau.
Pentru a te deconecta de ce e in jur si a-ti reincarca bateriile.
Pentru a deveni mai creativ.

Vom fi un grup restrans, astfel incat sa avem timp sa ne cunoastem mai bine, dar in acelasi timp, suficient de multi pentru a ne vedea si prin ochii celorlalti sau a invata din experientele lor.

Vom exersa ascultarea activa, vom repeta (sau invata pentru cei noi) tehnici de coaching care ne pot ajuta in viata de zi cu zi, vom face exercitii de energizare, dar si de relaxare, ne vom “juca” un pic cu emisfera dreapta- prin exercitii de creativitate. Si totul in…liniste, asezat, fara zgomot, agitatie.

Sa ne putem auzi si intelege mai bine. Pe noi insine, unii pe altii.

Imi doresc sa mergi acasa mai relaxat, mai increzator, mai constient de ceea ce poti, deoarece coachingul pleaca intotdeauna de la aceasta premisa ca Tu ai un potential extraordinar.

Unde: Timisoara, sediul Centrul Active learning, Bd-ul Revolutiei din 1989, nr 7, ap. 4 ( la interfon), peste drum de Facultatea de Stomatologie
Cand: 18 mai
Ora: 17-19.30
Numar de participanti: 10 persoane
Investitia: 35 ron
Trainer si coach: Laura Dumbrava
Mai multe despre formarile mele in acest domeniu, aici.

Dat fiind numarul limitat de locuri, te rog sa confirmi doar daca stii sigur ca reusesti sa vii. Pentru mai multe detalii imi poti lasa mesaj aici, la contact, si te voi recontacta eu.

Te astept cu drag, cu zambetul pe buze, sa urzim solutii. In liniste.

Laura

Fabricuta de idei in 2012

 

In urma cu un an am infiintat pe Facebook un grup pe care l-am numit Fabricuta de idei. Nu am stiut atunci incotro ne vom indrepta, simteam insa nevoia sa impartasesc cu altii din preocuparile mele care tin de creativitate.

Citez din ceea ce am scris atunci la “despre grup”:

Acest grup este pentru cei care vor sa se reinventeze, sa iasa din “cutie”, sa il descopere, redescopere pe EU CREEZ, EU POT, EU MA BUCUR de ceea ce invat si stiu sa fac.

 Am lasat grupul sa creasca  fara a impune teme, subiecte anume. Incet, dar sigur, ne-am orientat inspre ceea ce tine de handmade, arts and craft, talente nebanuite, experimente mai mult sau mai putin reusite, dar cu atat mai mult mai indragite.

In prezent, grupul numara peste 1100 de membri, adulti si copii deopotriva. Intre timp am facut si o pagina pentru a ne putea promova mai bine si pregatesc si un site. Daca vreti sa va intalniti cu noi pe Facebook, suntem aici.

Mester, ucenic, ajutor, va multumesc tuturor pentru implicarea in grup, participarea la ateliere, promovarea sub o forma sau alta a ideii de creativitate, disponibilitatea de-a impartasi, deschiderea spre persoane si subiecte mai putin familiare, vorbele calde si incurajarile voastre…intr-un cuvant, energia buna care vine dinspre fiecare in parte.

Mai jos, sunt cateva fotografii de la atelierele din 2012. Unele dintre ele au avut specific de handmade, iar altele au fost un mixt inedit dintre coaching- dezvoltare personala si arts and craft ( concept pe care l-am numit creative coaching).

Atelier de flori

Atelier de bijuterii

Fabricuta de idei pentru copii- ateliere de creativitate si dezvoltare personala

Atelier de abajururi

Povestea numelui, povestea ta- creative coaching

Atelier de perinute vesele

Povestea sosetelor vorbitoare- creative coaching

El, ea si o lalea- creative coaching

Dorinta inimii- harta comorii- creative coaching

Petrecere- 1 an de la inaugurarea Fabricutei de idei

Atelier maraton- Un Craciun facut de tine

Atelier- Dorinta inimii, harta comorii

Scris de Laura Dumbrava

…Eu le spun Cautatorii. Sunt barbati sau femei, trecuti de 20, 30 sau 40 de ani…Mi se adreseaza de obicei cu probleme punctuale: de job, de copii, de orientare profesionala, de cuplu…

Dupa nici o sesiune, sau poate chiar la inceputul ei, incep sa imi povesteasca despre ceva nedefinit, pe care nu stiu sa il prinda in cuvinte.
Despre ceea ce noi in coaching numim “dorinta inimii”, acel ceva care le-ar da un rost, i-ar intregi, i-ar retrezi pe cei amortiti si le-ar sufla vant in vele celor pregatiti de drum
…Asa am inceput prezentarea la invitatia unui atelier despre obiective, dorinte si oportunitati.

Ce am facut concret la acest workshop

Multe. Spicuiesc doar in cateva paragrafe din designul de curs. In primul rand, am inceput prin a ne prezenta fiecare, trainer si participant.

Mai apoi, pe o foaie mare de flipchart am notat ce intelege fiecare prin “dorinta inimii”- tema centrala a atelierului. Cum era de asteptat, raspunsurile au fost diverse, pentru ca pentru fiecare insemna altceva: iubire, obiectiv, liniste, relaxare…

Iar pentru ca in titlul atelierului aveam si o sintagma enigmatica, “harta comorii”, am definit-o si pe aceasta, mai exact ce insemna harta pentru fiecare: granite, siguranta, borne, ceva prestabilit

Al treilea “popas” in curs a fost o mini evaluare: cat de aproape sunt participantii de “dorinta inimii”.

Un punct important a fost care sunt caracteristicile unui obiectiv realist. Aici am apelat la jocurile de rol. Am facut o minisceneta in care “actorii” au simtit pe propria piele ce inseamna “sa cauti cai verzi pe pereti” sau sa fii centrat spre un obiectiv realist.

Mai exact?

Dupa asa numitul model SMART ( promit sa revin la el cu un articol), am definit impreuna ce inseamna un obiectiv realist: specific, masurabil, de atins, in concordanta cu realitatea si in timp. Probabil ati observat din enumararea de mai sus ca e un acronim.

Dupa ce ne-am dumirit cu toate acestea, am dat drumul la principala parte a workshop-ului: drumul spre dorinta inimii.

Hai sa vedem cum arata un astfel de demers prin tehnicile de coaching.

Cum era de asteptat, ne-am folosit tot de intrebari, mai exact cele din   modelul din coaching GROW. In acest articol aveti mai multe detalii despre el.

Participantii s-au impartit pe perechi si au lucrat  in formula “coach si client”. Ghidati de seturi de intrebari specifice fiecarui punct din modelul GROW, au inceput sa isi dea raspunsuri:

  • care este obiectivul spre care se indreapta,
  • din ce punct pleaca inspre acest obiectiv ( care este realitatea de fata),
  • cum pot ajunge la el
  • si ce au de facut concret pentru asta

Au facut coaching, au desenat- mai exact si-au reprezentat pe o foaie raspunsurile, iar mai apoi, in grup, am revenit pentru a discuta “harta fiecaruia.

A, da, la final, fiecare a strecurat foaia cu harta intr-o sticluta- cu trimitere clara la “a message in a bottle”. Simbolic sau nu, fiecare si-a trasat drumul spre “dorinta inimii”, pe cai drepte, mai intortocheate, pe ocolite, sau nedefinite inca…

Nedefinite, pentru ca obiectivele nu se contureaza intodeauna atat de usor pe cat am crede. Dar, ea, “dorinta inimii”, e in noi. Avem nevoie sa o constientizam, sa “luminam harta”, sa ne punem intrebari, sa discernem raspunsuri si o vom vedea…

Hai, hui, la drum,

Insotitor de bord si de bucurie,
va multumesc dragi tovarasi de drum,

Laura

 

 

 

 

Povestea sosetelor vorbitoare

Out of the box, out of the socks

Au fost o data ca niciodata mai multe sosete vorbitoare. Si, intamplator sau nu- asta ele trebuie sa isi raspunda- s-au intalnit intr-o seara la un atelier de poveste. Da, chiar intr-un oras, in care credem ( doar credem) ca oamenii nu mai stiu spune si asculta povesti. Dar…

Ce am vazut, auzit, simtit…

Daca te-ai fi uitat, de afara, pe geam, ai fi vazut un grup vesel de adulti si copii, asezati in jurul unei mese pline ochi cu tot felul de materiale si unelte de lucru: sosete fel de fel, melana pufoasa, ace, papiote vesele, ochisori din plastic, bete din lemn, nasturei colorati, creioane, foi de hartie…

Daca ai fi tras si cu urechea, pe fundalul sonor al unui CD cu muzica de Mozart, ai fi auzit mirari, exclamari, hohote de ras, intrebari si raspunsuri.

Iar de ai fi intrat, pret de 3 ore, si in…sosete, ai fi experimentat muuulte stari, emotii, sentimente: de la placerea intalnirii cu un altul, neincrederea ca va iesi proiectul, energia creativitatii, surpriza intalnirii cu vocile interioare care conditioneaza, mirarea ca, uau, iese treaba, increderea in sine, placerea reusitei.

Doar experimentand invatam…

Bun, mai exact ce am facut?! (Cu voia voastra, nu voi descrie tot “desfasuratorul” atelierului, pentru ca imi doresc sa pastrez “misterul” pentru alte viitoare ateliere).

In primul rand, am plecat de la o provocare: fiecare trebuia sa confectioneze ceva din ce materie prima avea la dispozitie, plecand insa, ( musai) de la o soseta.

Primele replici au fost: oare ce sa fac, nu am mai cusut de ani de zile, cum sa fac?

O noutate atat pentru mine, care am…experimentat pentru prima data aceasta “poveste”, cat si pentru participanti, a fost sa fac o combinatie intre Strategia Disney din Programarea Neuro-Lingvistica (NLP), coaching si…sosete.

Asadar, plecand de la pretextul- unul creativ si provocator- al confectionarii unor “motonache” din sosete, am facilitat o intalnire cu diferite…personaje, sau ipostaze, sau roluri, sau …sosete. Ziceti-le cum vreti.

Un pic de teorie NLP-ista

Intr-o echipa intram in mai multe roluri. Robert Dilts, unul dintre cei mai cunoscuti traineri NLP, plecand de la modelul de lucru al celebrului Walt Disney, a conturat 3 ipostaze: Visatorul, Realizatorul (sau Realistul) si Criticul.

Esti un Visator (in cel mai bun sens al cuvantului), ai idei multe, esti vizionar, creativ? Sau, din anumite motive, ceva te constringe sa nu dai drumul potentialului din tine?…Simti ca poti mai mult, dar ceva iti sopteste ca nu esti creativ.

Aici m-am folosit de sistemul vizual de reprezentare al fiecaruia. Faptul ca pe masa de lucru exista deja materia prima i-a ajutat pe “visatori” sa isi ia rolul in serios, sa vada mai usor obiectivul la care vor/ trebuie sa ajunga,  sa contureze mai usor ce va iesi in final.

Dar Realizatorul tau cum e? Face treaba? Gandeste constructiv, pune tara la cale, organizeaza sau…sta la umbra Visatorului, la stadiu de idei marete, fara a le pune in aplicare sau fara a le finaliza?

In acest caz, sistemul kinestezic a fost cel care i-a ajutat cel mai mult pe “realizatori”.  Au avut materia prima, au luat contact cu ea, au mesterit. Au experimentat, nu numai ca si-au imaginat cum ar putea face, au dus pana la capat o idee.

Si, nu in ultimul rand, Criticul ti-e pe aproape? Este un bun supervisor? E obiectiv sau carcotas din fire?

El este cel care poate sa fie un fel de porte –parole al vocilor noastre interioare. El ne poate spune unde gresim, cum sa reparam, daca trebuie sa imbunatatim ceva, dar, atentie, tot el ne poate sabota, ne poate reaminti de voci din copilarie  (de exemplu, ca nu suntem in stare sa facem ceva, ca nimic nu va iesi din noi, ca nu suntem buni decat sa facem prostioare samd. )

De la o idee la practica, de la sosete la personaje

Fluturoiu, Omidee, Contele Catula, Ciupercuta Merlin, Spyro, Pas-Pas, Luminel, Buhi cea vesela…sunt personaje nou-noute. Nu ati mai auzit de ele. Chiar si mesterii lor s-au mirat sa le descopere si, mai ales, sa le asculte. Si cu siguranta, de acum in colo, se vor uita la “sosete” cu un pic mai multa atentie si consideratie. Nu se stie cand vor sa le spuna ceva, care chiar le-ar fi de folos! 🙂

Recapitulare si feedback

Am umplut sosete cu melana si ganduri.
Le-am pus ochi din nasturi si cuvinte.
Le-am decorat cu panglicute si creativitate.

Socializat? Bifat! Out of the box? Bifat! Creat si recreat? Bifat! “Updatat” la noutati despre sine? Bifat!

Feedback-urile au fost bune ( asa, ca sa ma laud), dar faptul ca unul dintre copii m-a intrebat cu inocenta specifica lor, cand va fi urmatorul atelier, a fost pentru mine cea mai mai buna dovada ca sosetele vorbitoare si-au facut treaba. ( Sunt curioasa doar cum vor folosi copiii masinaria inventata de ei- un aspirator de ordonat lucrurile prin casa- daca functioneaza achizitionez si eu unul de la ei :).

Si uita asa, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea si a sosetelor vorbitoare.

Au consemnat varianta pe scurt,

Laura si Buhi cea vesela