Conflictul- Castigam sau cooperam?

Situatie: un el si o ea au trecut in urma cu un an printr-un accident de masina. Din fericire, sunt bine, intregi. Sotia insa a ramas marcata emotional de ceea ce s-a intamplat si de fiecare data cand sotul intarzie de la serviciu, el facand naveta, anticipeaza un posibil accident. Intre ei apare un conflict. Ea vrea ca el sa vina la ora stabilita acasa, el nu isi respecta cu strictete promisiunea de a ajunge la o anumita ora.

Cum ne dam seama daca in aceasta situatie o anumita persoana- ne vom referi acum la sotie- vrea sa coopereze, mergand catre o solutie potrivita cuplului,  sau vrea doar sa “profite” de situatie pentru a arata “cine e mai tare”, adica sa domine, conflictul ramanand nerezolvat, actual, sursa de certuri, frustrari si de o parte si de alta.

O persoana care COOPEREAZA

isi va stabili si comunica celeluilalt care-i sunt propriile limite, care ii este gradul de toleranta, ce poate sau nu poate negocia: “Stii ca nu imi place cand intarzii, daca ai fi acasa pana la ora 20 as fi mai linistita. As vrea sa ma suni daca intarzii chiar si jumatate de ora”.

va vorbi deschis despre ceea ce se intampla :“Nu imi place cand intarzii, imi imaginez ca s-a intamplat un accident”.

empatizeaza, este atenta si la sentimentele, dorintele celeilalte persoane:”Stiu ca ai mult de lucru si intarzii pentru ca probabil te-a retinut un client si nu o faci in ciuda mea…

isi accepta partea de responsabilitate in nasterea si implicit gestionarea conflictului: “da, recunosc, nu ar trebui sa imi tot amintesc de accidentul pe care l-ai avut anul trecut, e o poveste veche, ar fi bine sa am mai multa incredere in tine.”

va vorbi despre propriile emotii, nu despre celalalt:”Mi-e frica atunci cand vad ca intarzii, cred ca ai facut iar un accident si sunt dintr-o data disperata…

O persoana care VREA SA CASTIGE:

va incerca sa ii arate celuluilalt ca este inferior: ”Ai vazut cat de prost conduci cand esti obosit!”

va vorbi in numele celuilat, pentru el:Tu stii ce ma enervez daca intarzii…sau de fapt, cred ca nici nu stii, esti pe drum, nu poti sa vezi cat sunt de furioasa!”

va ignora punctul de vedere al celuilalt: “Crezi ca ma mai intereseaza ce crezi tu dupa  ce ai facut accidentul acela?…mi-ai dovedit ca nu esti in stare sa conduci, nici nu stiu de ce ti-au dat carnetul inapoi…”

va insista ca ea stie cel mai bine, ca are competenta, ca are motive superioare: ”Las ca stiu eu, am vazut eu ca nu esti in stare sa conduci, nici nu te asiguri cand depasesti…” .

nu isi va asuma responsabilitatea in rezolvarea conflictului, desi in aparenta ea este cea care da sfaturi cum ar fi mai bine sa: ”E treaba ta cum te descurci cu clientii, sedintele, sefii. Eu vreau ca la ora X sa fii acasa. Nu mai discut!”

Asadar, cooperam sau dominam? Construim o relatie sau sabotam o relatie, profitam de conflict pentru a ne imbogati ca experienta de viata sau il folosim ca pretext de a arata ca noi avem dreptate.

(sursa foto: http://logofury.com/logo/love-conflict.html)

Ritualuri de fericire

Scris de Laura Dumbrava

Apelam la ritualuri de fericire fara sa teoretizam. Ni se intampla pur si simplu. A arunca insa si o privire mai “tehnica” nu ar putea decat sa aduca un pic de lumina si de ce nu, sa ne ofere o motivatie in plus ca da, facem bine ce facem sau, daca e cazul, sa schimbam ceva.

Inainte insa de a puncta beneficiile, sa vedem ce sunt aceste ritualuri de fericire. E un timp special pe care il petrecem cu copilul, i-l dedicam acestuia cu o anumita periodicitate. De exemplu, duminica, inainte de ora pranzului, mergem la teatru de papusi, cand vine de la serviciu, tata “face calu”, mama spune povesti la culcare sau, sambata, face gogosi impreuna cu cel mic.

Beneficii

Starea de bine. Un copil care se simte important in cadrul familiei, apreciat, bagat in seama, e mai echilibrat din punct de vedere emotional, cu tot ceea ce decurge de aici: stima de sine ridicata, incredere in parinti si in sine insusi, integrare mai usoara in comunitatile de varsta lui si, de ce nu, o stare de sanatate mai buna.

Rutina. Daca pentru un adult acest cuvant poate fi sinonim cu “plictiseala”, pentru un copil inseamna “securitate”, “certitudine”. A face ceva la o anumita ora din zi sau din saptamana, in acelasi cadru si cu aceleasi persoane, totul pe un fond de bine, ii creeaza acestuia un spatiu de siguranta, stie ca se va intampla ceva placut, are asteptari pozitive care se si materializeaza.
Calitatea timpului petrecut impreuna. Chiar daca parintii nu pot sta mult timp impreuna cu copilul, faptul ca acesta stie ca in data de…, la ora de… are acest timp al lui, ii da certitudinea ca si el e o prioritate, e important. Nu conteaza neaparat ce se intampla cand stam impreuna, putem face un puzzle, merge la cumparaturi sau in parc. Ce conteaza aici este prezenta noastra, atentia asupra lui si numai a lui.
Impartirea sarcinilor. In acest fel e mult mai evident cat suntem de prezenti in viata, educatia celui mic. Daca stim fiecare ce are de facut, cui ii revine o anumita activitate ( sa nu ii spun sarcina), vom putea aprecia mai bine cum se implica partenerul. Mama gateste sambata pentru pranz, iar tatal il scoate pe cel mic in parc. Sau, mama ajuta la limba romana, tata, la matematica s.a.m.d. In acest fel, inclusiv copilul stie cine ce “competente” are, cui sa i se adreseze.

Ancora pozitiva. Copilul va asocia aceste activitati cu ceva placut. Va tine minte ca tata il ducea la fotbal, ca vara merg impreuna la mare, ca dimineata, in drum spre gradinita discuta cu mama.

Managementul timpului. Copiii mai mici, prescolari, nu prea au notiunea timpului, dar asta nu inseamna ca ii putem pacali. Adultii in schimb, daca isi fac o agenda sau un calendar al acestor “ritualuri de fericire”, vor fi mai motivati sa isi faca timp sa le respecte. Aici, as adauga o sugestie: daca se intampla ca din diverse motive sa nu puteti respecta programul planuit, sa nu va invinuiti. Flexibilitatea e mai de dorit, decat incrancenarea de-a face ceva. In acest caz putem sa ii explicam copilului ce se intampla.

De asemenea, e de dorit sa nu il privam de aceste ritualuri ca o forma de pedeapsa.

Acestea ar fi cateva avantaje ale acestui “timp special” petrecut alaturi de copil. E de apreciat insa, si ce se intampla in cursul zilei, cand celui mic ii este suficient sa ne stie aproape, chiar prinsi in diverse alte activitati.

Are si el nevoie, la fel ca noi, de un timp al lui.

Azi, ce emotie ai fi?

Azi, Rabdare as vrea sa ma numesc…TU pe ce nume te-ai striga? Care este nevoia, dorinta ta? Intrebarile neasteptate aduc raspunsuri neasteptate. Lasa-te provocat!