Titlu: Inteligenta emotionala in leadership
Autori: Daniel Goleman, Richard Boyatzis, Annie McKee
Editura: Curtea veche

“Daca un lider emana energie si entuziasm in orice conditii, organizatia sa prospera, dar daca liderul transmite emotii negative si disonanta, atunci intreaga organizatie are de suferit”.

Cartea se adreseaza liderilor, formali sau informali, atat acelora care au o functie de conducere, sunt prinsi in varful organigramei, cat si celor care, intr-un anume context, conduc un grup de oameni. De asemenea, profesionistii care lucreaza cu lideri, manageri sau echipe, vor gasi cu siguranta informatii utile.

Care ar fi unghiul lor de abordare? Precum spune si titlul cartii, cei trei autori exploreaza rolul jucat de inteligenta emotionala- pe care foarte frumos au tradus-o cu “intelepciunea de a gestiona emotiile”- in leadership.

Noi sustinem ca responsabilitatea fundamentala a liderilor este aceea de a induce trairi pozitive celor pe care ii conduc. Aceasta se intampla atunci cand un lider creeaza rezonanta– un rezervor de elemente pozitive care elibereaza tot ce este mai bun in oameni. Asadar, la origine, rolul de baza al conducerii este de natura emotionala”.

Dincolo de studii si teorii manageriale, ei vin si cu o viziune din neurobiologie care arata la nivel de sistem limbic ( acolo unde se afla centrii nostri emotionali) in ce masura noi, ca oameni- si implicit ca membri intr-o organizatie- suntem influentati, “molipsiti” de un lider care stie sa isi gestioneze starile, care transmite entuziasm, stie sa zambeasca sau, din contra, vine cu mesaje toxice, critici distructive, furie, pierderea controlului s.a.m.d.

Liderul este cel care da tonul, el poate fixa standardul emotional. Autorii chiar folosesc sintagma de lider emotional. Si, atentie, nu intotdeauna liderul formal, in functie, este si liderulul emotional.

O surpriza pentru mine, raportandu-ma la faptul ca o emotie negativa este mai “tare” si poate lasa in memoria noastra “dare” mai aspre si mai adanci, e ca, potrivit neurobiologiei, starile pozitive sunt mai molipsitoare intr-un grup, decat cele negative:

“Emotiile se pot raspandi ca virusii, insa nu toate emotiile se transmit la fel de usor. Printr-un studiu efectuat de Yale University School of Management, s-a descoperit ca buna dispozitie si entuziasmul se raspandesc cel mai iute, iritabilitatea este mai putin contagioasa, in vreme ce depresia nu se raspandeste deloc”.

O conducere bazata pe inteligenta emotionala amplifica si prelungeste impactul emotional al liderului. Rezonanta, starea de a fi in armonie cu celalalt, se propaga cu usurinta. Pasiunea si energia mobilizeaza grupul, cum, in cazuri mai grave, prin empatie, liderul pe poate acorda la registrul emotional al celorlati, in urma ramanand sentimentul ca sunt intelesi, ascultati, ca exista compasiune.

“Eficienta cu care liderii gestioneaza si canalizeaza aceste sentimente, ajutand grupul sa isi atinga obiectivele, depinde de nivelul inteligentei emotionale al liderilor”.

A nu se intelege din spicuirile de mai sus ca a conduce se refera doar la gestionarea emotiilor. Un lider are nevoie si de intelect. Si, desi mediul de afaceri valorizeaza intelectul in defavoarea emotiilor, in situatii de urgenta, creierul limbic preia comanda. Adica, metaforic vorbind, emotia bate intelectul. Si asta, deoarece, are legatura cu supravietuirea: lupta, fugi sau stai nemiscat. Teama, furia ne pot mobiliza in autoaparare sau protectia altora, de exemplu. Din fericire, o alta parte din creier, aria prefrontala- acolo unde, mai in gluma mai in serios, zicem ca dam cu capul- se ocupa de supravegherea acestor impulsuri. Concluzia autorilor este ca “din punct de vedere biologic, arta conducerii rezonante presupune combinarea dintre intelect si emotii”.

Desigur ca ar mai fi multe de spus, atat despre carte in sine, cat si pe marginea ei.

Cartea este structurata in 3 parti. In prima parte, autorii se ocupa de “Puterea inteligentei emotionale”, ce inseamna aceasta in leadership, ce presupune conducerea rezonanta, si care sunt stilurile de conducere disonanta. In a doua parte, se focuseaza mai mult asupra liderului in sine si in special cum poate  sa cultive aceasta inteligenta emotionala. In cea de-a treia parte, autorii se opresc indeosebi asupra echipei si asupra organizatiei- care este realitatea emotionala a echipei, ce se intampla cand liderul nu mai asculta grupul s.a.m.d.

In concluzie, o carte bogata in informatii, utila, usor de citit, cu multe exemple din experienta personala a autorilor sau din diverse studii de referinta.